Embrace of Darkness

Capitolul 48

  Ajungem în dormitor târziu, după ce ne-am luat rămas bun de la toți invitații. Atmosfera încă poartă în ea ecoul petrecerii, dar în tăcerea camerei noastre se așterne un fel de greutate. Știu ce trebuie să fac. Vina mă apasă și nu mai pot suporta să țin ascuns ceea ce s-a întâmplat. N-am să fac greșeala asta din nou.

Hael își scoate sacoul, pregătit să se relaxeze, dar înainte ca el să poată face vreun alt gest, îi prind mâna și îl împing ușor în pat. Ochii lui surprinși mă urmăresc, iar zâmbetul care îi joacă pe buze mă face să ezit pentru o secundă. Dar nu mă pot opri acum. Trebuie să îi spun.

Mă urc peste el, trăgându-i cămașa, desfăcându-i nasturii unul câte unul, în timp ce pielea lui perfect sculptată, marcată de tatuaje negre, iese la iveală. Îmi las buzele să-i sărute pielea, gustând liniștea înaintea furtunii pe care o știu că va urma. Simt cum mușchii lui se încordează sub sărutările mele, iar eu mă lupt să-mi fac curaj. Respir adânc, lăsându-mi mâinile să-i mângâie pieptul.

—Hael..., încep eu, încet, vocea mea tremurând ușor. El își lasă capul pe pernă și mă privește intens, așteptând. Trebuie să-ți spun ceva. Despre Albano.

Ochii lui se întunecă instantaneu. Pot simți cum întregul corp i se încordează sub greutatea mea, dar nu spune nimic, așteaptă să continui. Îmi strâng buzele pentru o clipă, apoi las totul să iasă, încercând să-mi păstrez calmul.

—A venit la mine când tu erai plecat... și m-a amenințat. Îmi mușc buza, evitând să-l privesc direct în ochi. Copilul nostru va ajunge la Ivanovi dacă e fată. Doar așa putem plăti datoria față de ei. Le-am luat un copil, dăm altul în schimb!

Mă simt golită de puteri în timp ce cuvintele ies din mine. Îl simt cum mă prinde de talie, mâna lui se strecoară în jurul meu, caldă și protectoare, dar totuși tensionată. Mă așteptam la furie, poate chiar la șoc, dar în loc de asta, Hael mă privește cu o liniște neobișnuită. Îmi așază o mână pe față, trăgându-mă ușor mai aproape de el, și îmi sărută buzele blând. E un sărut cald, dar care mă derutează complet.

—Hael...? îngân, încercând să înțeleg reacția lui.

El rânjește, un zâmbet periculos care se răspândește pe fața lui, și, într-o mișcare rapidă, mă prinde de mijloc și mă răstoarnă pe spate. Acum el e deasupra mea, iar respirația mea se accelerează imediat. Îi simt mâinile mari cum îmi mângâie talia, urcând încet pe corpul meu, de parcă ar dori să șteargă orice urmă de tensiune.

—Albano poate să spună ce vrea, îmi șoptește el în timp ce buzele lui îmi ating ușor gâtul. Îmi sărută pielea cu o intensitate care îmi face corpul să tremure. Nimeni nu va pune mâna pe tine! Pe voi!

—Dar... a spus că..., încerc eu să continui, dar cuvintele mi se pierd în aer în timp ce simt cum îmi mușcă ușor pielea gâtului.

—Știu deja despre planul lui Albano, mă întrerupe Hael, vocea lui devenind mai joasă, mai gravă, pe măsură ce mâinile lui îmi explorează corpul. Dar nimic din ce a spus nu se va întâmpla. M-am asigurat de asta.

Mă opresc pentru o secundă, surprinsă. Îi simt mâna alunecând pe coapsa mea, iar degetele lui îmi ard pielea. Îmi prind respirația, încercând să-mi adun gândurile.

—Cum... cum poți fi atât de sigur?

—Pentru că deja mă ocup de el, îmi șoptește între săruturi, continuând să-mi mângâie pielea. Am prevăzut asta. Știam că va încerca ceva. Nu trebuie să-ți faci griji.

Mă simt ușor mai liniștită la auzul cuvintelor lui, dar o umbră de teamă încă persistă în mine. Îmi simte tensiunea, și deodată, își ridică capul, privindu-mă în ochi cu o seriozitate care mă face să-mi țin respirația.