Embrace of Darkness

Capitolul 10

Mă întorc acasă cu un zâmbet uriaș, după o zi reușită. Intru pe ușa principală, plină de energie și satisfacție, dar atmosfera se schimbă brusc când îl văd pe Kolya în living, spumegând de nervi. Stă tolănit pe canapea cu ochii roșii și pumni strânși. Îl ignor în prima fază, mai ales când observ paharul de băutură din fața lui, semn că sta acolo de ceva vreme.

  — Unde ai fost? întreabă el cu o voce amenințătoare, dar continui să-l ignor și mă îndrept spre bucătărie, sperând să evit conflictul.

Brusc, îmi cuprinde violent mâna și mă trage înapoi, făcându-mă să mă întorc cu forța spre el și să scap paharul cu apă care se face țăndări la picioarele noastre. Privirea lui e plină de ură și furie.

  — Ești o târfă! scuipă el cu dispreț.
Furia îmi crește instantaneu când îmi privește fața și îmi smulg mâna din strânsoarea lui, atacându-l verbal cu toată puterea mea.

  — O târfă? Mă-ta e târfă! îi arunc cu venin.

  Nu am timp să reacționez înainte să simt
palma lui grea lovindu-mi fața. Forța loviturii mă trimite pe insulă bucătăriei. Inspir o cantitate mare de aer pregătindu-mă să reacționez. Simt cum buza începe să-mi sângereze și usturimea mă face să șuier de durere. Kolya se apropie rapid, mă prinde de bărbie și mă forțează să-l privesc în ochi. În acel moment nu mai gândesc limpede și îl scuip în față. Râsul său crud ma înfioară și mai tare, iar privirea lui plină de dispreț mă anunță ca lucrurile se vor schimba cât mai curând.

  — Viața noastră va fi foarte interesantă, murmură el cu o voce joasă și periculoasă. Ești inferioară mie și ar fi bine să te obișnuiești cu asta.

  Îmi dă drumul brusc, împingându-mă cu o forță brută, în timp ce își șterge fața. Mă prăbușesc, durerea răspândindu-se prin corpul meu. Încerc să mă ridic, simțind fiecare mușchi protestând, dar mă determin să nu-i ofer satisfacția de a mă vedea zdrobită.

  — Nu ai dreptul să-mi vorbești așa, șoptesc eu, respirând cu greu. Kolya se apropie și mai mult, râzând cu cruzime.

  — Într-o lună vom fi căsătoriți. Pregătește-te să-ți cunoști viitorul, zice el, întorcându-se pe călcâie și plecând, lăsându-mă în ceață și plină de nervi în mijlocul camerei.

  Mă ridic rapid, aproape fugind pe scări spre dormitorul meu, simțind cum sângele îmi curge din buză și furia îmi pulsează prin vene. Încui ușa în urma mea în speranța ca aceasta va putea să mă protejeze de cruzimea celui cu care sunt nevoită să mă căsătoresc. Îmi jur în tăcere că nu voi lăsa asta nepedepsit.

~~~

  Sunt trezită brusc, de un zgomot asurzitor a ușii izbită de perete. Lumina dimineții mă orbește, iar când deschid ochii, îl văd pe Kolya stând deasupra mea, furios. Mă panichez încercând să îl împing, dar este un animal uriaș și greu. Unghiile mele îi zgârie antebrațele, iar atunci ochii îi se întunecă prea violet. Îmi apucă brațul cu o forță de nestăvilit și mă trage din pat fără niciun avertisment.

  — Mișcă-te! Avem un avion de prins, strigă el, vocea lui tunând prin camera goală.

  Încerc să mă zbat, dar el îmi strânge brațul și mai tare, durerea îmi paralizează mișcările. Fără să-mi lase timp să mă îmbrac corespunzător, mă trage pe hol, unde îmi târăsc picioarele goale pe podeaua rece. Îi simt respirația fierbinte pe gâtul meu, iar fiecare pas îmi amplifică senzația de neputință și teroare.

—Unde naiba mergem? Îi zbier și încerc din nou să îmi eliberez mâna însă fără rezultat. Acesta doar rade instalând teamă în tot corpul mai ales după ziua de ieri. Mă aruncă la propriu în mașină urcându-se alături de mine.