Embrace of Darkness

Capitolul 7

A doua zi, m-am trezit devreme, cu gândul la invitația părinților mei de a ieși cu yahtul împreună cu familia lui Hael. Încercând să-mi alung amintirile întunecate ale nopții precedente, m-am concentrat pe rutina mea sofisticată de dimineață. M-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre baie, unde am început cu un duș fierbinte, lăsând apa să-mi relaxeze mușchii tensionați.

  Am aplicat o mască de față din ingrediente naturale și am savurat un espresso dublu, așezată la masă, cu laptopul în față. După ce mi-am aranjat părul cu grijă, mi-am ales o rochie vaporoasă, de un alb imaculat, care se potrivea perfect pentru o ieșire pe yaht. Am accesorizat cu bijuterii discrete și sandale elegante, completându-mi astfel ținuta cu o pălărie de paie cu boruri largi, pentru un aspect sofisticat de doamnă.

  În timp ce mă pregăteam, m-am surprins gândindu-mă la Hael și la privirea lui de neuitat din noaptea trecută. Am scuturat gândul, concentrându-mă pe planurile zilei. Când am fost gata, m-am îndreptat spre debarcader, unde părinții mei și familia lui Hael ne așteptau deja.

  —Buna dimineața tuturor! Le urez senină și îmi iau părinți într-o îmbrățișare strânsă.

  —Buna dimineața, Signorina! Îmi răspund părinții lui Hael în timp ce el s-a rezumat la a mă privi intens cu un rânjet în colțul gurii.

  —Unde e Matteo? Întreb văzând ca acesta lipsește.

  —E pe drum. Haideți să urcăm noi. Tata este cel care ne răspunde și ne îndemână să urcăm pe yahtul familie.

  Totul părea perfect, cerul senin și marea calmă promiteau o zi plăcută. Am schimbat câteva amabilități cu toată lumea și am început să urcăm pe yaht, când un strigăt a răsunat în spatele nostru.

  —Zelmira! Mi-am auzit numele strigat din depărtare.

  M-am întors brusc și am văzut un bărbat cu ochii injectați de furie, avansând rapid spre noi. Într-o fracțiune de secundă, a scos o armă și a îndreptat-o direct spre mine.

  —Nu te mișca! a urlat el, iar întreaga lume părea să înghețe în acel moment.

  Inima mi s-a oprit. Întregul meu corp era paralizat de groază. Mă uitam la cel din fața mea fiind pregătită să aud sunetul armei descărcate, iar durerea să apară în orice moment. Însă, Hael a reacționat rapid, punându-se între mine și atacator, protejându-mă cu propriul său corp. În timp ce tata stătea în spatele meu pregătit să mă tragă în spate lui cu orice ocazie, iar mama suspina.

  —Nu te apropia! a spus Hael cu o voce dură, ridicându-și mâinile în semn de calm.
Bărbatul a tremurat în timp degetele lui strângeau nervos trăgaciul.

   —Trebuie să plătească! a zbierat el, având ochii plini de ură.

  Hael a făcut un pas înainte, ridicându-și mâinile și mai sus.

   —Stai calm. Putem rezolva asta fără violență, a spus el, încercând să-l liniștească.

  Am simțit cum totul încetinește. Hael se mișca cu o precizie rece, fiecare pas calculat. Am simțit un amestec de teamă și admirație pentru el, știind că își riscă viața pentru a mă proteja.

  —Nu! Asta e singura cale! a strigat atacatorul, gata să apese trăgaciul, scuturând arma tot mai puternic.

  Într-o fracțiune de secundă, Hael a acționat. S-a aruncat asupra bărbatului, smulgând arma din mâna lui cu o forță brutală. Un zgomot asurzitor a răsunat când arma a căzut pe podea, însă glonțul a ales să curme viața cuiva. Baltă de sânge se întindea pe suprafața pietruită a portului, iar eu mi-am pierdut simțurile.