Embrace of Darkness

Capitolul 41

Hael mă prinde ferm de încheietură, iar forța cu care mă trage după el spre mașină reflectă furia care îi clocotește în vene. Simt cum tensiunea din corpul lui se transmite prin atingerea sa, iar ochii lui întunecați mă fixează cu o intensitate care mă face să-mi țin respirația. Văd cum vena de pe gâtul lui pulsează frenetic, ca și cum ar fi pe cale să explodeze. În acel moment, îi fac cu mâna Luciei, iar ea îmi răspunde complice cu un zâmbet și un ochi închis jucăuș. Râd, dar râsul mi se frânge când Hael mă trântește pe scaunul pasagerului cu o mișcare bruscă și decisă.

  Se urcă la volan fără să rostească un cuvânt, dar furia lui este evidentă în fiecare gest. Își fixează privirea în față, iar mașina pornește cu o viteză amețitoare, accelerând atât de rapid încât simt cum sunt împinsă adânc în scaun. Îmi mușc buza, simțind adrenalina cum îmi curge prin vene. Se joacă cu limitele, conducând la marginea controlului, iar eu îmi permit să zâmbesc ușor, știind că jocul abia începe.

  Aproape de marginea pădurii, Hael trage brusc de volan și mașina se oprește cu o frână violentă, care mă împinge înainte, aproape izbindu-mă de bord. Dar înainte să se întâmple asta, mâna lui puternică îmi blochează mișcarea, oprindu-mă la timp.

Mereu pe fază, mereu un pas înainte. Ochii lui mă privesc intens, iar furia lui pare să ardă deasupra mea, pregătindu-se să mă consume. Simt cum aerul din mașină devine mai dens, înțesat de dorință și tensiune, și știu că nu e momentul să dau înapoi.

  Decid că e timpul să-l provoc. Mă întorc spre el, lăsându-mi buzele să atingă ușor maxilarul lui încordat. Îi simt pielea fierbinte sub atingerea mea, iar mușchii feței sale se contractă ușor în timp ce cobor încet spre gâtul lui. Buzele mele se plimbă peste vena care pulsează sub pielea lui, simțind bătăile rapide ale inimii lui. Îmi savurez momentul, lăsând limba să alunece peste pielea lui, gustându-i furia.

  —Ce crezi că faci? mă întreabă el cu o voce joasă, gravă, plină de o autoritate care nu acceptă sfidare.

  —Mă joc, îi răspund, privindu-l cu ochii pe jumătate închiși, lăsând un zâmbet provocator să-mi întindă buzele.

  Știu că îi place să aibă controlul, dar la fel de mult știu că adora să fie provocat, să fie împins dincolo de limite.

  Într-o mișcare rapidă, scaunul lui este împins în spate de tot, iar eu sunt trasă fără efort în poala lui, mâinile lui cuprinzându-mi talia cu o forță care îmi taie respirația pentru o clipă. Ne privim intens, ochii lui sunt un abis în care mă pierd, dar simt și focul care arde în adâncul lui, un foc care se pregătește să mă mistuie. Știe că l-am provocat, iar acum e rândul lui să răspundă. Mă așez confortabil în poala lui, simțindu-i fiecare contur al corpului, fiecare mușchi încordat sub mine.

  —Crezi că poți să mă provoci așa și să scapi nepedepsită? îmi spune el, aproape șoptind, dar cu un ton atât de întunecat, încât mi se face pielea de găină.

  —Poate că asta vreau, îi răspund, cu o voce mai joasă decât intenționasem, lăsând o urmă de vulnerabilitate să-mi trădeze adevăratele sentimente. Poate că vreau să văd cât de departe poți merge.

  El își strânge mâinile în jurul meu, și simt cum un val de adrenalină îmi străbate corpul. Își apropie fața de a mea, atât de aproape încât îi pot simți respirația fierbinte pe piele. Îmi prinde cu dinții ușor buza inferioară, apoi își plimbă buzele pe gâtul meu, fără să mă sărute, doar atingându-mă, explorându-mi pielea, tensionând fiecare nerv din corpul meu.

  —Crezi că te joci cu mine, dar de fapt, eu sunt cel care conduce jocul, spune el cu o încredere care mă face să tremur.

  Apoi, își plimbă mâinile pe spatele meu, urcând spre umeri și coborând din nou spre talie, lăsându-mi pielea arzând sub atingerea lui. Își ridică brusc capul, privindu-mă direct în ochi, iar acel contact vizual este atât de intens, încât simt că mă sufoc.