Prolog

280 8 0
                                    

  „Într-o lume în care loialitatea este doar o iluzie, iar puterea se câștigă prin trădare, întunericul nu este un refugiu, ci singura cale de supraviețuire."

În întunericul care îmi învăluie viața, nu există lumină care să străpungă trădarea. Totul a început într-o noapte fără stele, când am înțeles că nu există nimic mai periculos decât sângele care ar trebui să îți fie loial. Trăiesc într-o lume în care familia ar trebui să fie totul, dar pentru mine, familia nu e decât un cuțit împlântat adânc în spate, răsucit încet cu fiecare zâmbet fals și fiecare promisiune goală.

  Mi-aș fi dat viața pentru ei, pentru numele pe care îl port, pentru moștenirea care curge prin venele mele. Dar într-o clipă de neatenție, totul s-a năruit, și mi-am dat seama că adevăratul pericol nu vine din exterior, ci din interior, din sângele care îmi curge în vene.

  Numele lui este o promisiune a distrugerii. Un zâmbet fermecător, un bărbat plin de secrete. A apărut din umbre, pretinzând ceea ce nu i se cuvine, cerând ceea ce nu a fost niciodată al lui. Fiecare pas al lui, fiecare cuvânt rostit, e un ecou al unei trădări care îmi strânge inima într-un ghem de neliniște. Ce ascunde în spatele acelei priviri de gheață? Ce vrea cu adevărat?

  Intr-o lume în care fiecare este un pion pe tabla unei partide mortale, am crezut că îl cunosc pe adevăratul inamic. Am crezut că știu în cine să am încredere, pe cine să iubesc și de cine să mă feresc. Dar acum, totul este răsturnat, iar adevărul se ascunde în umbre, ca un prădător gata să atace.

  Cheia către adevărul pe care nimeni nu vrea să îl dezvăluie, cheia către un viitor care se construiește pe ruinele trecutului. Și, într-un final, cheia către propriul meu destin. Acesta este învăluită în mister și umbrele trădării. Sau poate eu sunt cheia!

  Mă voi lăsa învăluită de întuneric, voi îmbrățișa această trădare, și voi deschide ochii pentru a vedea adevărul, chiar dacă acesta mă va distruge. În această lume în care lumina este un lux pe care nu mi-l mai pot permite, singura mea speranță este că, în final, voi fi eu cea care va supraviețui. Sau măcar cea care va face ultima mișcare.

Embrace of DarknessUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum