Embrace of Darkness

Capitolul 36

Sala unde se ține evenimentul este un templu al opulenței, fiecare detaliu fiind atent ales pentru a reflecta bogăția și măreția culturii arabe. Candelabre masive, împodobite cu cristale care strălucesc ca niște stele, atârnă de tavanul înalt, luminând încăperea cu o strălucire caldă. Pereții sunt acoperiți cu țesături bogate, în nuanțe de auriu și purpuriu, iar podeaua este acoperită cu covoare persane care par să absoarbă fiecare pas.

  Orchestra, amplasată discret într-un colț al sălii, cântă melodii lente și hipnotice, sunetele lor plutind în aer ca o vrajă. Muzica adaugă o notă de mister și intensitate atmosferei deja tensionate. La fiecare masă, invitații discută în șoaptă, iar paharele de cristal pline cu vin rubiniu reflectă lumina candelabrelor, creând un spectacol de reflexii sclipitoare.

  Hael și cu mine pășim înăuntru, iar toate privirile se întorc instantaneu către noi. Rochia mea de un auriu închis strălucește subtil sub luminile ambientale, materialul mătăsos urmând fiecare curbă a corpului meu.

Accesoriile strălucitoare completează ținuta, oferind o notă de extravaganță care se potrivește perfect cu luxul locului. Hael, în costumul său negru impecabil, arată letal de atrăgător. Fiecare mișcare a lui emană putere și autoritate, tatuajele sale întrevăzându-se sub manșetele cămășii.

  În timp ce avansăm spre mijlocul sălii, Imer ne întâmpină imediat, cu mișcările sale fluide și respectuoase, dar privirea trădând o tensiune ascunsă. Ne conduce spre masă, unde suntem întâmpinați de Adania, care, spre surprinderea mea, mă salută cu o căldură neașteptată, sărutându-mi obrajii cu o familiaritate care mă face să ridic o sprânceană. Îmi întorc privirea spre Hael, dar el doar îmi strânge mâna ușor, dându-mi de înțeles că nu ar trebui să mă las tulburată.

  Ne așezăm la masă, iar servitorii se mișcă rapid și silențios, aducând feluri de mâncare care par desprinse din povești. Platouri de aur sunt pline cu delicatese tradiționale arabe, fiecare aromă îmbătându-ne simțurile.

  Adania, așezată în fața mea, poartă o rochie de un roșu aprins, care contrastează frumos cu pielea ei bronzată. Părul ei negru, prins într-un coc elegant, îi lasă gâtul expus, iar bijuteriile pe care le poartă strălucesc ca niște stele pe cerul de noapte. Hael stă lângă mine, degetele lui atingându-mi subtil mâna pe sub masă, un gest care mă face să mă simt în siguranță.

  Pe măsură ce discuțiile se încing, Imer, în costumul său alb, face un comentariu indirect, dar usturător la adresa poziției mele în acest univers dominat de bărbați. Tonul său este politicos, dar sub el se ascunde o notă de dispreț care nu-mi scapă.

  — Desigur, prezența doamnelor este întotdeauna apreciată, dar uneori mă întreb dacă ele înțeleg cu adevărat complexitatea acestor... afaceri, spune Imer, privindu-mă direct în ochi.

  Furia îmi clocotește sub piele, iar mâna lui Hael se strânge ușor peste a mea, un gest de susținere care îmi dă curaj să-i răspund cu aceeași monedă.

  — Mă tem că subestimați inteligența femeilor, domnule Rashid, îi spun, păstrându-mi tonul calm, dar cuvintele mele sunt înțepate de o oțelită furie. Am fost crescută în acest mediu și știu foarte bine cum să-mi gestionez responsabilitățile, la fel de bine ca oricare bărbat din această cameră. Poate chiar mai bine.

  Imer mă privește urât, de parcă ar fi așteptat ca Hael să mă pună la locul meu. Dar când Hael își așează mâna peste a mea, în semn de sprijin, ochii lui Imer se îngustează, dar nu spune nimic.

  — Într-adevăr, intervine Hael, vocea lui tăioasă ca o lamă bine ascuțită. Noi suntem egali, Imer. Provenim din aceleași lumi și jucăm după aceleași reguli. În afacerea noastră, respectul reciproc este totul. Iar eu nu am niciun dubiu că principessa mea merită tot respectul tău.