Embrace of Darkness

Capitolul 34

  Stăm în fața unui hotel impresionant din Dubai, o adevărată fortăreață a luxului și opulenței. Fațada clădirii este dominată de sticlă strălucitoare și marmură albă, iar intrarea principală este flancată de coloane masive din aur. Deasupra noastră, cerul pare să fie un ocean nesfârșit de albastru, iar soarele arzător îmbrățișează cu nemilă tot ce întâlnește în cale. Căldura este sufocantă, iar fiecare respirație pare să se transforme într-o nouă provocare.

Îmbrăcată într-o rochie lungă și vaporoasă, de un alb imaculat, mă simt ca o zeiță a eleganței, dar simt și greutatea atmosferei în jurul meu. Rochia se leagănă ușor în jurul corpului meu, însă subțirimea materialului nu este de ajuns să mă apere de arșița de afară. O curea delicată, încrustată cu diamante strălucitoare, îmi evidențiază talia subțire, creând un contrast izbitor între simplitatea rochiei și bogăția accesoriilor. Sandalele fine de piele, cu curele subțiri și încrustate și ele cu diamante, îmi învăluie picioarele delicate, oferindu-mi o eleganță discretă, dar impunătoare. Pe lângă acestea, doar câteva bijuterii îmi împodobesc gâtul și mâinile, fiecare piesă fiind un simbol al rafinamentului și puterii. Simt ca sunt mult prea acoperită pentru căldura asta, dar dacă asta se cere trebuie să îndeplinim. Țară dubioasă!

Lângă mine, Hael se află într-o postură fermă, ca o stâncă neclintită, ținându-mă de talie cu o mână puternică și posesivă. El poartă un costum larg de in negru, croiala perfectă a materialului lăsându-i tatuajele să i se întrezărească pe sub mâneca scurtă a cămășii. Tatuajele sale sunt ca niște semne de război, o declarație a puterii și a durității sale, iar faptul că nu face nicio încercare de a le ascunde arată că nu are de gând să lase pe nimeni să uite cine este.

Costumul negru contrastează puternic cu căldura sufocantă a locului, dar Hael nu dă niciun semn că ar simți disconfortul. Privirea lui este rece, concentrată, pătrunzătoare, gata să respingă orice încercare de a se apropia prea mult de el sau de mine.

  În jurul nostru, o mare de reporteri agitați încearcă să ne smulgă cuvinte, fotografii, orice bucățică de informație pe care ar putea-o transforma într-un scandal. Fiecare cameră de filmat este îndreptată spre noi, fiecare microfon întins cu nerăbdare, ca și cum prezența noastră ar fi punctul culminant al zilei lor. Încercările lor disperate de a ne atrage atenția sunt zgomotoase, intruzive, dar nu mă las perturbată. Îl simt pe Hael lângă mine, ca un zid de protecție, iar siguranța pe care o emană mă învăluie complet.

— Principessa, care este scopul vizitei dumneavoastră la Dubai? se aude o voce din mulțime, o întrebare care ridică brusc capetele celorlalți reporteri.

Mă opresc pentru o clipă, întorcându-mi privirea spre sursa întrebării. Zâmbesc ușor, un zâmbet calculat, și răspund calm, cu un ton de voce ferm, dar elegant:

— Câteodată, chiar și reginele au nevoie de o vacanță, nu credeți?

Răspunsul meu provoacă un val de murmure și șoapte între reporteri, dar nu le ofer mai mult de atât. E de ajuns să stârnesc curiozitatea, să las loc pentru speculații și zvonuri. Hael mă trage ușor mai aproape de el, mâna lui încă strânsă pe talia mea, și facem primii pași spre intrarea hotelului, lăsând în urmă agitația presei.

Pe măsură ce ne apropiem de ușile masive de sticlă ale hotelului, o echipă de bodyguarzi impozanți ne flanchează, deschizând calea. Aceștia sunt îmbrăcați în costume negre, cu fețele lor inexpresive și ochii ascunși sub ochelari de soare, completând atmosfera de control și putere absolută pe care Hael o emană. Deși suntem înconjurați de aceste "matahale" pe care Hael le-a adus cu el, mă simt complet singură, ca și cum întreaga lume s-ar fi redus la noi doi și la tensiunea care plutește în aer.