Embrace of Darkness

Capitolul 50

  Ajung acasă cu inima grea, încercând să păstrez o aparență de normalitate, dar fiecare pas pe care îl fac mă face să mă simt mai expusă. Natalia nu îmi dă pace, e mereu prin preajmă, iar eu mă lupt să rămân calmă și să nu las frământările mele să iasă la suprafață. Știu că Ekaterina îl va suna pe Hael dacă eu nu iau legătura cu ea. Este doar o chestiune de timp. Trebuie să găsesc o soluție rapid, dar mintea mea e prea tulburată pentru a gândi clar.

Pe măsură ce seara se lasă peste conac, suntem toți adunați la masă. Cină este pregătită, o scenă aparent liniștită, însă în interiorul meu totul se prăbușește. Hael stă lângă mine, iar fața lui calmă mă face să mă simt și mai vinovată. Natalia și Zayn sunt în dreapta, veseli ca de obicei, iar Olimpia și James completează tabloul, vorbind între ei, dar fără să pară cu adevărat preocupați de nimic serios. Isabella ne-a anunțat mai devreme că se retrage în camera ei, spunând că este prea obosită, dar știu că evită socializarea.
Totul decurge normal până când Olimpia, cu acea eleganță a ei specifică, decide să deschidă un subiect sensibil.

—Camera pentru micuț este gata? Mai sunt doar câteva săptămâni și vine pe lume.

Vocea ei calmă îmi străpunge sufletul ca o săgeată. Mă forțez să înghit, dar simt cum o bucată de mâncare îmi rămâne în gât, iar respirația mi se accelerează. Încep să mă simt prinsă într-o capcană, iar cuvintele Ekaterinei îmi răsună în minte – cezariană, sarcină toxică, risc. Încerc să o aprob pe Olimpia, dar simt cum îmi fuge controlul.

Hael observă imediat. Când nu a observat el ceva nou la mine. Mâna lui, caldă și protectoare, se așază pe coapsa mea. Contactul lui mă face să tremur, dar mă țin tare. Încerc să îmi maschez frica și agitația, dar degetele lui îmi strâng ușor coapsa, dându-mi de înțeles că a simțit totul. Mă simt expusă, vulnerabilă, dar îi mulțumesc în gând pentru acest gest mic, care mă ține la suprafață. Îl privesc pe Hael, sperând să nu vadă în ochii mei toată acea panică pe care o simt. Îi răspund Olimpiei cu un zâmbet slab:

—Da, camera este aproape gata... mai avem câteva detalii de pus la punct. Dar vocea mea este tremurată, iar Hael își dă seama.

Cina se încheie destul de repede după asta, iar pe măsură ce ne ridicăm de la masă, Hael mă trage ușor de mână, semn că vrea să vorbim. Însă îi dau impresia că totul e în regulă, că sunt doar obosită. În realitate, mă macină fiecare cuvânt spus de Ekaterina, iar planul meu începe să prindă contur în minte.

Ajunși în dormitor, atmosfera devine mai intimă, dar și mai apăsătoare pentru mine. Odată ce închid ușa în urma mea picioarele mele se pun în mișcare singure. Direcția, Hael. Îmi pun mâinile pe pieptul lui, simțindu-i bătăile inimii, și decid că trebuie să acționez. Nu pot să stau pe loc, să aștept să iasă totul la iveală. Îmi ridic privirea spre el și îi spun, cu o voce caldă, dar hotărâtă:

—Nu vrei să plecăm pentru câteva zile la cabana ta? Să fim doar noi, înainte ca micuțul să vină pe lume...

Surprins, Hael își încruntă ușor sprâncenele. Îl simt analizându-mă, încercând să înțeleagă de ce i-am propus asta acum.

—De ce? întreabă el, simplu, dar cu o notă de îngrijorare în glas.

Încerc să-i ofer o explicație care să nu pară suspectă.

—Mă gândeam că în curând va veni micuțul și nu vom mai avea la fel de mult timp pentru noi doi... Știi, doar noi, cum era înainte. Și toate pregătirile astea mă termină.

Îl văd cum stă pe gânduri câteva momente. E clar că încearcă să înțeleagă dacă e ceva în spatele acestei cereri. Știu că suspiciunea lui nu va dispărea ușor, așa că decid să îl conving altfel. Mă apropii și încep să îi sărut ușor gâtul, lăsând buzele să alunece de-a lungul pielii lui, încercând să-i distrag gândurile. Degetele mele se mișcă rapid, desfăcându-i nasturii de la cămașă unul câte unul, în timp ce îmi las săruturile să coboare pe pieptul lui.