Viata Printre Vampiri [18+] Vol.l (√)

Cap-32

CONTINUAM!

------------------

Dar nu am mai apucat sa fac nimic ca deja mana lui dreapta era in pantalonii mei iar cealalalta era pe sanul stang.

Ii dau capul pe spate sarind de pe el, nu creeed! Dumnezeule, ce-mi faci? Chiar asa iti bati joc? Maieul meu cu BVB ramasasea la el in mana, eu fiind doar in sutien.

Daniel: Uuuuu, bust mare, tentatie!
Eu: DU TE DRACULUI!

Am spus si am pasit grabita spre el, acesta imi prinse soldurile intre palme lui ca de otel, eu ma zbateam in timp ce pumnul meu a facut contact cu buza, s-a spargand-o.

Eu: Esti atat de orbit de pieptul meu, incat, nu mai vezi nimic!
Daniel: Esti o nenorocita, femeie!

Eu am zambit malefic in timp ce l-am tras spre gatul meu, el incolacindu-ma cu bratele si admirandu-mi sanii, eu, am scos un cutin de la spatele lui si l-am injunghiat in inima, toate astea intamplandu-se extrem de repede.

El ma privea fara sa clipeasca cu gura cascata. Eu imi iau mana de pe cutit si ma retrag un pas inapoi spunand in bataie de joc:

Eu: Inchide gura ca intra musca!

Acesta cazu in ghenunchi si dupa pe o parte, era dus, era "Pa-Pa". Imediat mi-am indreptat atentia catre Liam.

Eu: Stai lin Liam, sunt aici!

L-am mangaiat pe bot si m-am concetrat. Simteam cum rana se inchidea, era super greu, Liam suspina si respira sacadat. Eu transpiram si eram incordata toata.

Dar reusisem, rana nu mai exista, se inchisese, reusisem. In acel moment ma prabusesc la pamant, ne mai vazand in fata ochilor decat negru.

Simteam cu eram carata de 2 brate mari, deschid ochii si vad cum un baiat, cu pielea alba, muschi masivi, par ciufulit, murdar, buze rozalii, ochii negri ca carbunele si parul la fel, doar intr-o pereche de blugi negri, rupti si jerpeliti si o pereche de bocanci negri, ma tinea strans la pieptul lui, arata extrem de bine.

Eu: L-Liam?...
Liam: Da, sunt aici, stai calma, nu mai avem mult si ajungem!

Mi-am pus capul pe pieptul lui si o mana dupa gatul lui, iar una pe piept. Simteam cum frigul padurii umede ma acapara.

Eu: Liam, nu ti-e frig?
Liam: Nu, nici tie nu ti-ar fi daca nu ai fi slabita, esti la fel de plapanda ca un om, acum.

Eu imi inchid ochii si ma ghemuiesc la pieptul lui incercand sa ma incalzesc.

-_-_-

*Dupa ceva timp.*

Liam: Fratilor, am ajuns!
David: Sara!?!?
Nana: Sara?!
Doc: Sara!?
Eu: Liam, l-am omorat, no?
Liam: Da pustoaico, da!

Simt cum din brate de la Liam am fost pasata in alte 2 brate mari.

Liam: E slabita, o sa isi revin in cam 4-5 ore.
David: Ajuta-ma sa-i dau hanoracul meu!

Am simtit cum un material gros si pufos ma acopera, imediat ghemuindu-ma, profitand de caldura oferita.

David: Stai calma, o sa fie bine, papusica mea.
Liam: Ramaneti la noi pana maine, avem conditiile in care poate sta un om!
Eu: Ramanem la ei, nu mai pot sa indur frigul, te rog!
David: Sigur, ingersule, cum vrei tu.
Eu: Multumesc "tati", te iubesc!
David: Si eu, putoaico, si eu!

*Dupa un timp.*

Ajunsi acolo, David ma intinde pe o saltea moale langa un foc. Imi iau ca lumea hanoracul pe mine si ma ghemuiesc la pieptul lui.

Eu: Liam?
Liam: Da?
Eu: Scuze daca te deranjez, dar ai si tu niste mancare?
Liam: Sigur, revin imediat!
Eu: David, cum te integi cu ei?
David: Super de gasca!
Eu: L-ati gasit pe Robert?
David: Da, l-am adus, e ranit, dar il videca ai lui.
Eu: E ranit?

Am sarit ca arsa de pe salteaua de langa foc, ma duceam direct spre pestera principala.

David: Sara, stai!

Ma prinse de mana dar imediat ma-m eliberat lasand hanoracul in mana lui. Ma indreptam glont spre Robert care era intins pe jos, toti se dadeau din calea mea si ma priveau.

Eu: La o parte!

Toti s-au indepartat. Era o rana usoara, puteam vindeca. Mi-am intins mana pe botul lui mangaindu-l, calmandul totodata. Robert incepu sa suspine si eu sa ma incordez, rana se inchidea, mai greu, dar se inchidea.

Cand am vazut ca rana s-a inchis am inchis ochii si am spus:

Eu: Parca esti un copil mic care a facut buba! *Spun cu ochii inchisi, razand.*

In acel moment corpul m-a tradat, am devenit o leguma. Am lesinat una-doua.

*Dupa 6 ore.*

Ma trezesc, ma ridic in sezut si imi frec ochii. Vad ca aveam hanoracul lui David pe mine, mancare langa saltea si pe saltea statea dormind un lup imens, ma uit mai atent si vad ca era nimeni altcineva decat Nana, probabil se pusese sa imi tina de cald.

Ma ridic in picioare si iau farfuria cu mancare, ma asez langa Nana si o zgufui incet, aceasta deschide ochii.

Eu: Hai sa mancam.
Nana: Eu am mancat, mult, foarte mult chiar, mananca si tu, esti slabita.
Eu: Sigur ai mancat?
Nana: Da!
Eu: Ok!

Am spus si am inceput sa mananc cu pofta bucata de carne prajita din farfutia mea, era extrem de buna. Mai ales ca eu nu aveam pretentii la mancare.

Am mancat si dupa am baut apa. Mi-am recapatat fortele! Dupa un somn bun, la caldura, si o masa buna, eran plina de energie si de bucurie. Ma ridic brusc, Nana tresarind, ies in pestera principala.

Cand toti m-au zarit toti si-au plecat capetele in fata mea. Eu confuza pasesc in fata.

Eu: E totul ok?
David: Ai reusit! Ai omorat vanatorul atotputernic!
Robert: Ne-ai salvat!
Eu: Serios?
Doc: Da, dar mai important ne-ai salvat liderul!

Acesta imi arata cu capul in dreapta, acolo, in umbra, statea pe un un fel de tron, din piatra, un lup mare, cu capul ridicat, ochii rosi si privirea agera. La vazul ochilor mei a coborat si a venit lent spre mine.

Pasi aceeia de felina, privirea agera, ochii aceia.. Cine era liderul?

Atunci a iesit la lumina si l-am putut dezlusi, era el. Liderul. Nu prea puteam sa cred, dar asa era.

************************************

Gataaaaa!
Next? :3
Pupiceiiiii💋💋💋💋