Viata Printre Vampiri [18+] Vol.l (√)

Cap-38

CONTINUAM!

------------------

Eu: NU SUNT O JUCARIE!

Cu astea zise am privit cum Alex a cazut la pamant gemand de durere. Asta nu eram eu, dar nu regretam nimic, era randul lor sa sufere.

Eu: Cum va simtiti?
David: Sara, te rog, stai! *A spus acesta soptind.*

Eu l-am privit, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pasit spre el si i-am pus mana pe spate.

Eu: Nu, nu mai stau! Am stat destul, am fost jucaria voastra!

Atunci am luat-o pe Kay de umar si am ridicat-o la nivelul meu, m-am uitat la ea si am zambit diabolic.

Eu: E timpul sa platiti!

Am spus si am scos un cutit cu lama de argint pur de la spate. David a facut ochii mari si Alex la fel.

Alex: Sara, NU!

Am facut-o! Am omorat-o pe Kay. Am scos cutitul din inima ei, am privit spre fata ei si am inceput sa rad haotic.

David: Sara, ce ai patit?
Eu: CE AM PATIT? SUNT CEEA CE M-ATI FACUT VOI!

Am spus prinzandu-l pe Alex de brat, tragandu-l la mine, m-am uitat la el si am ranjit.

Alex: Sara!

Atat a zis, cutitul i-a strapuns inima. Acesta nu mai era.

David: Ce faciiiiii? *Spuse el speriat.*
Eu: Bineeee, tuuu?
David: Sara, nu uita de toate amintirile noastre, de tot ce am facut impreuna!
Eu: Exact, nu o sa uit!

Am spus in timp ce am pasit spre el, acestuia ii curgea o lacrima, m-am asezat langa el si am lins lacrima de pe obrazul lui. Acesta speriat m-a lua de mana si ma stranse.

Eu: Uite ce mi-ai facut!...
David: Imi pare rau!
Eu: Te iubesc!

Si cu astea zise i-am infipt cutitul in inima.

Eu: Gata, sunt fericita.. Oarecum..

In acel moment am cazut in ghenunci, era sange peste tot. Am inceput sa plang si sa rad in acelas timp, eram plina de sange.

*Peste 3 ore*

Inca plangeam in hohote, plina de sange aveam si crize de ras. Aud pasi in spatele meu. Ma uit si il vad, era Liam.

Liam: Sara?! CE MAMA DRACU' AI FACUT?
Eu: Ahmm.. Nu stiu.. Ce trebuia!
Liam: Sara?.. Esti bine?...
Eu: Nu, nu sunt! NU SUNT! NU AM FOST NICIODATA! MEREU ZIC CA SUNT, DAR NU SUNT, CEDEZ! AM CEDAT! UITE, UITE CE AM FACUT! DAR MERITA! MA URASC, II URASC, VA URASC! LASA-TI-MA IN PACE!

Aveam o criza. Raspiram sacadat, imi era rau, se invartea camera cu mine. Tremuram toata. Transpiram, radeam si plangeam in acelas timp.

Liam: Sara! Stai! Respira! NU FACE ASTA!

Am vazut doar negru. Nu mai aveam aer si nu mai auzeam nimic.

*Peste 1 saptamana*

Deschid ochii si vad un tavan alb. Incerc sa ma misc dar nu pot.

Eu: Apa.... *Am spus in soapta.*
Siberia: Stai, iti dau.
Liam: Hai sus!

A zis si m-a ridicat in sezut sprijinindu-ma de capatul patului.

Eu: Hei.. Cat e ceasul? Cat am dormit?
Liam: E miercuri, ai dormit cam o saptamana.
Siberia: Poftim!

Mi-a inmanat un pahar mare cu apa, l-am baut pe tot.

Eu: Vreau sa... Sa c... Calc.. Ma dor talpile...
Liam: Ok, stai sa te ajut.

Am acceptat ajutorul lui. Cand sa calc am simtit o durere groaznica, de parca as calca in cioburi incinse.

Eu: Ahhh!

Liam m-a luat si m-a pus pe pat pe spate.

Eu: Liam, lasa-ma!
Liam: Nu!
Eu: Ma descurc!

I-am indepartat mainile de pe mine si am pasit singura, am realizat ca eram in lenjerie de dantela neagra.

Eu: Haine! Acum!
Siberia: Nu suntem slugi!
Eu: Stiu.

M-am intors cu privirea la ea si am zambit, imi iau hainele mele care erau asezate la capatul patului, ma imbrac si inainte sa ies din camera am zis cu un zambet larg.

Eu: Multumesc!
Siberia: Unde pleci?
Liam: Ce vrei sa faci?

Eu ies si inchid usa fara sa le raspund, ies in din pastera, afara erau restul.

Nana: Sara!
Doc: Sara!
Robert: Sara!
Lup: Sara!
Traznet: Sara!
Mama: Sara!
Tata: Sara!
Du: Da, da, uite-o pe Sara..
Mama: Sara, scumpo, cum te simti?
Eu: Sunt bine.. ahmmm.. O sa ma mut singura.
Tata: Dece?
Eu: Am facut lucruri.. Am nevoie de liniste..
Mama: O sa ai parte de liniste, nu te muti, camera ta e antifonata si intunecata, poate sa fie si rece si calda, asa cum vrei.
Eu: Ok...

Mama si tata urca in masina. Liam si Siberia iasa si ei.

Eu: Bai!

Toti erau cu privirea spre mine.

Eu: Din momentu asta eu nu mai exist! Nu ma mai veti cauta, nu veti mai vorbi de mine, uitati ca exist! Nu mai sunt aici pentru nimeni si nimic!

Ma uit spre tata si ii fac semn ca ne vedem acasa. Toti ma priveau ciudat.

Eu am parasit padurea cu pasi repezi. Ma gandeam.. Gata, de azi nu o sa mai aud de David, Kay sau Alex, ei sunt morti. Baiatul pe care il iubeam cu toata fiinta mea.. L-am omorat dupa tot ce mi-a facut...

Ajung acasa.

Eu: Alan, vreau si eu mancare, in ccamera te rog, se poate?
Alan: Sigur domnisoara, ce fel de mancare doriti?
Eu: Cartofi prajiti si pulpe dezosate.
Alan: Manacati inainte de cina?
Eu: Vreau liniste, adu-mi ce-ti cer, te rog!
Alan: Sigur, domnisoara.

Am urcat scarile si am intrat in camera mea. Imi iau schimb si ma duc in baie, ma bag sub dus. Picaturile fierbinti imi curgeau pe piele.

Stateam sub dus de cateva minute bune, dintr-o data simt cum cineva ma apuca de talie, 2 maini mari si lungi ma incolacesc, erau reci si albe.

Inima incepuse sa-mi bata tare, tare. Acele 2 maini se stationasera pe sanii mei. Nu, nu puteam sa las sa se intample ceva.

Am prins cele 2 maini si le-am indepartat. Ma intorc cu fata si il vad pe el ca statea in fata mea, gol pusca si cu privirea agera.

:_:__:_:_:__:_:_:__:_:_:__:_:_:__:_:_:__:_:_:

Gataaa!
Scuzati absenta, probleme pesronale..
Next?
Pupiceiiiii💋💋💋💋