Viata Printre Vampiri [18+] Vol.l (√)

Cap-33

CONTINUAM!

=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=:=

Pasi aceeia de felina, privirea agera, ochii aceia.. Cine era liderul?

Atunci a iesit la lumina si l-am putut dezlusi, era el. Liderul. Nu prea puteam sa cred, dar asa era.

Ma uitam socata la el, oare chiarera el, sau nu.. Sau era imaginatia mea? Pamantul se cutremura sub piciaorele mele.

Eu: Nu e pobil... Nu, nu e... Anthony?
Anthony: Da, Sara, da, eu sunt!

Atunci am cazut in ghenunci, asteptand ca botul lui sa-mi atinga fata.

Anthony: Nu credeam ca o sa te mai vad vreodata!
Eu: Eu nici atat!

Am izbucnit in lacrimi si l-am strans in brate, acesta transformanfu-se in mainile mele, ma prinse si el cu bratele sale uriase.

Nu credeam ce se intampla. Nu era posibil.. Era ciudat.. Dar ii adoram bratele in jurul meu.

David se uita incordat la noi, dar nu zicea nimic.

Eu: Nu credeam ca o sa ne mai revedem, dupa ziua aia.. A fost oribil, am plans luni intregi.
Anthony: Faptul ca te-am lasat a fost cel mai oribil lucru din intreaga mea viata!
Eu: Acum ca te-am regadit nu te mai las, nu si de data asta!

David deja tremura de nervi. Eu ma ridic si ol sarut, se calma imediat.

Eu: David, dragule, el e Anthony, el de cand eram mica, mica, adica din prima zi la centru el mi-a fost alaturi la orice pas! Fratele meu mai mare!
David: David, incantat!
Anthony: Tony, de asemenea.

*^*
Dupa 7 ore.

Eu: Auzi, e timpul sa mergem acasa, zic eu in timp ce radeam toti.
Davi: Mai stam putin!

Ma ridic in picioare una-doua si dau cu pumnul in masa. Se face liniste, toti ma priveau.

Eu: David, e tarziu, mergem acasa!
David: Dar mai vreau sa stam!
Eu: Bine, ramai, ne vedem acasa!

M-am dus si am imbratisat-o pe Nana. Spunandu-i ca poate vin di maine in vizita si sa stea cu ochii pe David.

L-am inghiotit pe Anthony in umar, acesta pupandu-ma pe frunte. I-am salutat si pe restul, toti salutandu-ma inapoi. M-am ridicat pe farvuri sa il sarut pe David, acesta se apleca si ma saruta apasat.

Am plecat, am iesit din pestera plina cu varcolaci, ies la frigul din oadurea umeda.

Am inceput sa maerg, nu alergam, aveam chef sa savurez noaptea aceasta foarte placuta.

Ma plimbam prin padure, indreptandu-ma spre casa. Auzeam orice sunet micut si indepartat. Imi placea, era foarte liniste, cerul fiind foarte liber si instelat.

Am tresarit cand ma uitam la o baltuoaca, am vazut cum aparea o umbra mare peste baltoaca micuta, vad o laba uriasa cum calca in baltoaca.

Am inghitit in sec, nu era unul pe care sa-l stiu, si era si imens.

Se apropia de mine, eu stand nemiscata si privindu-l, ma adulmeca.

Lupul: Cine esti?
Eu: Tu cine esti?
Lupul: Sunt paznicul padurii, iar tu imi calci teritoriul!
Eu: Vin de la Pestera Varcolacilor.
Lupul: Aa.. Mndea.. Mirosi ciudat.. Vampir care sta cu vafcolacii.. Oarca m-as fi drogat!

Eu incep sa rad si sa ma gandesc, uitadu-ma intr-un punct fix.

Eu: Ai dreptate, e extem de ciudat!
Lupul: Cati ani de vampir ai?
Eu: Cam o saptamana jumate.

Lupul ma privi in ochi, era cat mine , adica mai mare, mult mai mare, dar daca se ridica in 2 labe? Wahaha.. Nici nu vreau sa ma gandesc.

Eram obosita si voiam sa plec. Asa ca am incercat sa ma retrag usor .

Eu: Bun, eu o sa plec, ies din padure, bafta in continuare. Noapte buna!

Lupul ma opri, si ma tranti jos, isi puse o laba in fata mea, ave o rana, imediat am inteles ca stia ce sunt.

M-am uitat la rana, ii intind mana sore bot, acesta ezitand orima data, dupa si-a dat capul in jos, la mana mea, il mangaiam pe bot.

Eu: O sa te doara putin, sa nu musti!

El dadu din cap probator. Am inchis ochii si el ii inchise. Ii pun mana langa rana. Rana incepea sa se inchida, acesta maraind la mine.

Mau avea putin si ma musca de fata, il simteam langa mine, saufla spre fruntea mea, eu ma concentram la rana.

El trase laba brusc cand vazu ca nu mai are nimic. Se uita socat la mine.

M-am ridicat si mi-am bagat mainile in buzunare, dand sa plec acesta se aseza in fata mea de parca sa urc pe el.

Eu: Sa ma sui?

El aproba din cap. Era un lup urias, alb cu gri si ochii albastri. Am indraznit sa ma urc pe le el, era urias, m-am pun foarte comod pe spatele lui urias.

Priveam spre pamant de parca eram undeva la etaj. Era prea fain.

Acesta incepa sa mearga, dupa da buzna si o ia la alergat. Eu ma tineam de parul lui de pe spate. Acesta alerga din ce in ce mai inima padurii. Simteam cum mici fiori urcau si coborau pe sirea spinarii mele.

Acesta se opri brusc. Se oprise sa bea apa dintr-un lac, eu nu m-am putut abtine sa nu ma balacesc putin cu picioarele in apa.

El privind in jur se puse pe o piatra, undeva sus. Eu ma duc dupa el.

Eu: Ce facem aici?
Lupul: Asteapta, acesta marai puternic.

La auzul maraitului lui, din toate tufisurile si tufele au incput sa iasa vietati mirifice. Ipurasi, vulpi, sconcsi, rate, gaste, porci, pasarele.. Era ca intr-o poveste!

Eu: Waaa! E superb!
Lupul: Si asta nu e tot!

Din niste tufe gigangice au aparut inca 2 lupi la fel de mari, dar de culori diferite.

Unul era nervos, celalalt calm si relaxat. Cel nervos se azvarli asupra mea.

Lupul: Traznet, opreste-te! Ce ai?
Traznet: Ce face un om aici?!
Lupul: Nu e un om oarecare!

Max adulmeca mai bine, dar si mai rau fu ce urma.

Traznet: Vampir!?!?!
Eu: Hei, care e faza aici?
Traznet: Nu accept asa ceva!

Nu am avut timp sa reactionez, nici eu cat nici cei 2 lupi, mi-am primit o laba gigantica peste fata, am simtit cum pielea de pe partea dreapta mi se lua pe ghearale lui.

Ma pune la pamant dar ma ridic imediat. Cand m-am ridicat cei 2 lupi au facut cete o fata de sprriati de bombe, in timp cw se iiau socati la mine.

Ce era? Ce se intampla?

<:><:><:><:><:><:><:><:><:><:><:><:><:>

Gata!
Next? :3
Pupiceiiiii😻💋💋💋💋