Viata Printre Vampiri [18+] Vol.l (√)

Sfarsit!

CONTINUAM!

UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU

In acel moment pe usa restaurantului intra.. Lia.. Liam cu Raluca de mana razand..

Cum ii vad inchid ochii si suspin. Ryan ofteaza si se uita in telefon. Liam ma vede si vine catre masa noastra. Eu ma ridic si imi pun gluga in cap, merg spre ei, ei spre mine, eu ma uit ij pamant, cand sa trec de ei, Liam ma prinde de brat si ma opreste.

Eu inghit in sec si raman in aceas pozitie cu spatele la ei si cu Liam care ma tinea de brat:

Raluca: Sara..

M-am intors cu fata spre ei:

Liam: Cum esti?
Eu: Nu sunt bine, dar o sa fiu.*Spun neprivindu-l.*
Raluca: Sara, vreau sa te invitam la logodna noastra.

Cand am auzit asta am simtit cum inima mea, sparta, in triliarde de bucati, se incuie intr-un infinit cub de gheata:

Eu: Sigur, o sa vin. *Spun privind podeaua incercnd sa ma bag mai mult in hanoracul mare de pe mine.*
Liam: Vreau sa ramanem prieteni, putem?

Eu ridic privirea si ii zambesc slab:

Eu: Te iubesc Liam, si cat tu esti fericit si eu sunt fericita.

Am spus si am plecat grabita bufnind in plans. Am iesit din local tremurand si plangand:

Ryan: Unde fugi?!
Eu: LASA-MA!

Am inceput sa alerg si sa plang, acum eram undeva pe camp plangand si mergand.

La un moment dat ma prabusesc pe iarba pufoasa si rece:

Eu: Nu o sa mai pot iubi.. Mai intai David.. Acum Liam.. Chiar atat de mult rau am facut ca m-am nascut si asa merit sa platesc? Ufff.. Vreau sa mor, sa scap de.. Toate.. Vara e pe terminate, nu stiu ce o sa fac, imi vedeam viata cu Liam, acum?! Ah, da, el are viata, se logodeste.. E fericit.. David?! Pfff.. L-am ucis.. Dar el nu ma iubea.. Dar eu? Ce o sa fac? AAh da, stiu, o sa stau sa-mi plang de mila.. Si uite asa ajung fix de unde am plecat.. Imi regret existenta..

Am oftat si m-am intins pe spate. Era cald afara. Cerul era plin de stele. M-am ghemuit si am inceput sa fredonez:

Fredonam melodia si imi plangem de mila.. Ufff..

La un momnt dat ma rrezesc intreband:

Eu: O sa ma duc la logodna lui Liam? Nu stiu.. Nu stiu daca o sa mai fiu pana atunci..

*

Uite asa zilele au trecut si asa a trecut o luna. Eram in camera mea, totul revenise la normal, la modul ca eu nu ieseam din camera si stateam cu ai mei.

Stateam in pat si ascultam muzica. E marti, 13 septembrie 2016. Aud batai in usa:

Eu: Nu!
Mama: Sara, corespondenta.
Eu: Uhh, reviste cu BVB?!
Mama: Da.

Deschid usa zambitoare si iau revistele, ii inchid usa in nas mamei si incep sa ma uit printre reviste.

Pe podea cade un plic rosu. Il iau si io deschid:

Buna! Eu sunt Liam! Si eu Raluca! Ah, ne stiti deja! :3 Vrem sa va invitam la logodna noastra siiii nu acceptam un refuz!