Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 6

Kath:

"Unde să mă duc? Nu pot să merg la casa Izei... Casa mea. Acolo o să merg. " -îmi spun și mă ridic de pe pământul umed și rece. Recunosc că-mi era frică, frig și mă dureau toate. Era întuneric și nu-mi vedeam nici vârful nasului, iar telefonul îmi era descărcat.

Aud un foșnet și chițăi speriată. Îmi rotesc fără speranță privirea în jur, dar în zadar. Un sunet și sângele îmi îngheță în vene. Sunetul ăla, ca și cum cineva ar scoate o lamă din teacă. Un sunet de groază pentru mine în acest moment.

O mână rece mă prinde de închieietură și sunt trântită brutal de un copac. Amețesc și persoana dată scoate o lanternă, orbindu-mă efectiv cu ea.

-Ei, ei, ce avem noi aici! Spune tipul și zâmbește. Avea părul șaten și purta o mască ciudată peste gură, și o pereche de ochelari galbeni pe cap.

-Hai să vedem cum toporul meu îți crestează pielea. Rânjește nebunește și ridică sus un topor. Fac ochii cât cepele și-i închid speriată, gata de sfârșit...dar acesta nu veni, din cauză vocii lui.

-Toby, de ce nu te întorci la tăiatul brazilor de Crăciun? Spune și-i prinde acestuia toporul cu o mână. Așa zisul Toby se smucește și se încruntă la el.

-Vezi-ți de treabă, Ben! Ripostează șatenul. Tot ce face blondul, mai nou pe numele Ben, e să zâmbească în stilul său dulce. Ce e neregulă cu ei? Înafară de totul...?

-Ea e treaba mea. Spune Ben și dă ușor din cap spre mine. Toby rânji.

-Ceva interesant-

-Uite, toporaș, eu nu vin la tine și-ți fur victimele, așa că lasă-mă dracului pace să-mi chinui victima cum îmi place mie, clar?! Blondul își încleștă dinții, iar la auzul cuvintelor lui am rupt-o la fugă.

Nu-mi păsa că era posibil să dau cu capul de un copac, dar în momentul de față, aș fi preferat să mă omoare Toby decât să fiu torturată fizic și psihic de Ben. Nu știam ce va urma, dar cui puteam spune? Poliției? Și apoi ce? M-ar fi dat unui orfelinat? Fiindcă sunt minoră și chiar nu vreau să-l implic pe fratele meu.

După câteva căzături și julituri ajung în sfârșit la marginea pădurii, care venea spre oraș. Noroc că vechea mea casă e aproape. Nu aș vrea să fiu văzută de cineva în starea în care eram.

Mi-am frecat brațele, nici nu-mi mai simțeam picioarele. Tot ce vroiam acum era să merg să fac o baie caldă, și să dorm, ca apoi să mă trezesc din nou în coșmarul în care trăiesc. Cu prietenii mei morți, fără o familie, cu un criminal nebun pe urmele mele. Zici că trăiesc un thriller.

-Ești bine? Aud o voce necunoscută și tresar. Mă întorc și femeia tresare când mă vede cum arăt. Băi, chiar, cum arăt?

-Ești bine? Ești toată rănită. Îmi spune aceasta parcă îngrijorată și scoate un telefon din geantă.

-S-sunt bine. Murmur și-i privesc telefonul, gândindu-i următoarea mișcare.

-Mai bine am suna la poliție, sau ambulanță, ai nevoie de îngrijire, cine ți-a făcut as-

-Nu, nu, sunt chiar bine, mulțumesc. Îi pun mâna peste a ei, oprind-o din a tasta la telefon.

-Chiar cred că ar trebui să anunțăm poliția, cine știe ce-ai pățit. Ai întâlnit unul din criminalii cautați?

-N-nu, sunt bine, doar, am căzut. Mint și mă rog să mă creadă.

-Scumpo, nu cred că o simplă căzătură poate provoca asta. O să sun. Spune și-și duce telefonul la ureche.

-Nu- Dau să spun, când un cuțit îi străpunge fruntea femeii și aceasta cade lată pe asfaltul rece. Am icnit și blondul călcă pe telefon, zdrobindu-l.

-Tu nu mă lași deloc în pace? Mă rostesc la el și-mi ridic privirea.

-Preferai să afle poliția? Bine, poate tu doreai asta, însă eu nu. De fapt, judecând după protestele tale, nu o vroiai. Rânji și se aplecă spre mine. De ce? Brusc îți place prezența mea?

L-am împins și în loc să-l mișc pe el din loc, aproape că am căzut eu.

-Ești fraier! De ce aș prefera compania ta- Nu termin că îmi răspunde el.

-Sunt irezistibil, și o companie excelentă. Zise și rânji.

-Și narcisist... Murmur, dar în liniștea nopții, sigur mă auzise.

-Cred că-i destul pentru o noapte, te vreau vie mai mult timp. N-am terminat cu tine. În plus, am treabă. Spune și se apleacă spre femeia moartă, târând-o în întuneri. Dar n-ai scăpat de mine! Îi aud ultimele cuvinte și oftez.

Avea totuși dreptate. Erau prea multe pentru o singură noapte. Mai întâin moartea prietenilor mei, care încă doare așa mult. Confruntarea mea cu Ben. Întâlnirea cu Toby. Și acum, femeia aceasta. Care e moartă.

După câteva minute ajung înapoi acasă. Intru și aprind lumina, văzând sângele încă din ziua aia când tatăl meu fusese omorât misterios. Totuși, acum sunt destul de sigură că blondi e de vină. Corpul său lipsea, normal, îl îngropasem cu Iza în spatele casei. Asta sună așa dubios totuși. Mi-am ridicat privirea și am văzut din nou cele trei cuvinte care mă bântuiau de ceva vreme încoace.

"E victima mea..." -citesc din nou și oftez.

Merg la o priză și-mi pun telefonul la încărcat. Îl aprind și văd că am un mesaj, de la...de la fratele meu. Îl deschid, și icnesc după ce-l citesc.

"O să vin curând în vizită." -scria, și am rămas în acel loc, cu mânile tremurându-mi și inima bubuindu-mi.

•938 cuvinte•