Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 42

David/Dustin:

După ce Alisson îi oferi șatenei hainele cerute se făcu nevăzută în club. Kath ezită să intre, dar am liniștit-o, spunându-i că n-am de gând să petrec, ci doar să discut cu ea și să clarific lucrurile.

—Vino, găsim noi o cameră liberă. I-am zâmbit și am prins-o ușor de încheietură, cu grijă, pentru că aveam impresia că avea să se spargă în orice moment.

Aceasta aprobă și mă urmă înăuntru. Muzica zgomotoasă și mirosul de tutun ne invadă deîndată ce intrasem. Kath tuși scurt și-și puse mâna la gură, în timp ce o trăgeam după mine spre un hol întunecat, apoi într-o cameră liberă pentru oaspeți. Nu știam dacă ne era permis, dar Katherine sigur avea nevoie de un duș și puțină odihnă.

—Mergi și te schimbă, ok? Te aștept aici. I-am sărutat ușor fruntea, lăsând-o să între în baie, nu înainte să-mi ofere un zâmbet slab, dar sincer.

M-am așezat pe patul înalt, oftând scurt. Atâtea întrebări îmi împăienjeneau mintea, dar în același timp nu voiam s-o pun într-o situație neplăcută. Nu știam prin ce trecuse, dar orice fusese, ca de obicei, ea reușise să scape.

"Sunt curios, crezi că o să fugă în dată ce îi spui în detaliu despre noi? Sigur o va face, nu uita, e bună la asta!"

Râsul lui Dustin umplu spațiul întunecat din mintea mea, și m-am încruntat la el.

"Nu o va face! O să înțeleagă, sunt sigur de ast-"

Acesta pufni și mă întrerupse.

"Da, da! Nu te așteptai nici să te părăsească atunci, rănit și pe fugă, și să plece cu Ben, dar uite că a făcut-o. Nu-mi pasă de ce ești tu sigur, eu știu că va fugi din nou, ca toți ceilalți! Ca sora ta-"

"Oprește-te! Tu ești de vină, Kath a plecat atunci pentru că voiai s-o omori!"

Dustin tăcu pe moment, și ridică sprâncenele la mine, sugestiv.

"Dar sora ta? A tăcut ca o idioată în fața poliției, deși știa că nu tu erai de vină! Ești un prost dacă crezi că îi pare rău! Nu înțelegi?! Ești pe cont propriu-"

Voiam să-l contrazic, însă șatena ne întrerupse când ieși din baie, în hainele roșcatei, care îi erau aproape pe măsură, și hanoracul pe care i-l oferisem afară.

—Ești bine? Pari tulburat. Vorbi încet și se așeză lângă mine, pe salteaua moale.

—Ca să fiu sincer, nu, nu sunt chiar bine. Vreau să spun, sunt fericit, că ești cu mine acum, că ești bine, dar trebuie să-ți spun ceva. Șatena aprobă și ascultă în tăcere. Uhm, știi deja, despre mine și personalitățile mele, totuși, nu vreau să mă mai strigi Damien, pentru că acum sunt David, eu sunt jumătatea aia căreia îi pasă.

Acesta surâse și i-am oferit un zâmbet, continuând.

—Totuși, Kath, dacă Dustin, celălalt eu, iese la iveală, fugi, ok? Trebuie să te ferești de el, pentru siguranța ta.

"Stai și vezi cum fuge..."

Mormăi Dustin în mintea mea.

Kath dădu dezaprob din cap.

—Nu promit nimic, m-am cam săturat să fug. Spuse acesta cu un zâmbet slab, jucându-se cu degetele în palma mea, creând fiori prin tot corpul meu.

"Hmm, asta o spune acum, dar o să vedem noi..."

Spuse Dustin și ridică din sprâncene scurt.

Voiam să mă împotrivesc, dar Kath mi-o luă înainte.

—David, am și eu ceva să-ți spun, și trebuie să mă crezi. Știu că am făcut multe greșeli, și îmi pare rău că te-am lăsat atunci, dar ce îți spun acum e adevărul curat.

Pe moment m-am speriat, fără să știu ce urmează, dar am aprobat ușor și am ascultat-o cu calm.

—Tipa cu care umbli, roșcata aia, habar nu am de ce o strigi Alisson, dar nu am spus nimic de față cu ea, pentru că voiam să-ți spun între patru ochi. Numele ei e Cherry, pe lângă că a încercat să mă omoare pe mine și pe Ben, ea e cea care a omorât persoana pentru care ai fost acuzat și trimis la azil.

Am stat un moment să analizez ceea ce îmi spunea, confuzia și furia învăluindu-mă, simțind iar un impuls, și m-am speriat că Dustin ar putea ieși în orice moment.

"Ce tot bolborosește idioata asta?"

Mârâi Dustin.

—De unde știi despre azil și despre crimă? M-am încruntat ușor, confuz, privind-o. Își ridică ochii smarald spre mine, parcă analizând situația, apoi oftă și vorbi.

—Am întâlnit-o pe sora ta, Naty, ea mi-a spus.

"Natali...?"

Dustin ridică din sprâncene și am simțit din nou un impuls, mult mai puternic.

—D-David? Ești bine? Mă prinse de mână, în timp ce îmi aplecasem capul, o durere apăsătoare făcându-se simțită.

Când am deschis ochii, vedeam mai clar, acum că ieșisem la lumină. Prezența ei de lângă mine mă irita, așa că m-am smuls din atingerea ei.

—Nu mă striga așa! Nu am de gând să-i aud numele fraierului! Aceasta se dădu puțin în spate, conștientă de ce tocmai se întâmplă.

"Nu! Nu poți să ieși la lumină acum, Dustin!"

Protestă David și i-am râs în față.

"Ba sigur că pot! Sunt mai puternic ca tine! Cherry? Sora ta? Vezi că nu poți să ai încredere în nimeni?! O să merg pe cont propriu acum!"

"Și Katherine?"

Am rânjit.

—Nu fugi acum? Haide, pleacă, te-a avertizat idiotul mai devreme, sau...poate vrei să mori? Am râs, și m-am ridicat de pe pat, întinzându-mi brațele, dezmorțindu-mi mușchii, pentru că trecuse ceva timp de când nu ieșisem la lumină.

—Am zis că nu fug. Răspunse și mi-am ridicat sprâncenele spre ea, râzând.

—Am de gând să merg pe cont propriu acum, pentru că nu pot să am încredere în nimeni, ci doar în mine! Dar tu...ce să fac cu tine? Nu vrei să pleci, se vede...

"Las-o!"

"Tsk! Nu vrei să taci? I-am zis să fugă, n-a vrut!"

"Atunci ce? O omori?!"

Se răsti David la mine și mă amuza cât de agitat era din cauza fetei astea.

"Unde ar mai fi distracția?! Nu! Nu încă! O s-o păstrez, ca un mic cățel ce mă urmează, numai pentru a-i face rău ei, și idiotului de Ben! Și ghici ce? Nu poți face nimic să mă oprești!"

Am râs, și m-am întors spre șatenă, ce încerca să mă înfrunte cu privirea ei încruntată.

—Aia nu merge pe mine, nu te mai chinui. Mișcă!

Am prins-o de mânecă și am ieșit din cameră, pentru a merge la mașină, dar pe hol aproape m-am lovit de un băiat, cu părul șaten și cârlionțat, și cu ochii albaștrii, care au țintit-o pe Katherine imediat, de parcă o cunoștea.

•1144 cuvinte•