Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 9

Ben:

"Well, look! Au ajuns!" -îmi spun și-i privesc pe cei doi cum înaintează în pădure. Deja nu-mi place tipu'. Și totuși, Kat crede că o să-i meargă micul plan. Ei bine, eu nu mă plâng. Victime gratis.

-Ești bine? Îi spune tipul lui Kat, când acesta se sprijini de un copac. Fătuca are de învățat ce înseamnă să n-ai regrete. Se simte vinovată. Am rânjit, ce drăguț, ce inofensiv. Mi-am înăbușit râsul și am continuat să privesc.

-Sunt bine. Îi spune și înaintează, ignorându-i mâna pe care el i-a întins-o în ajutor.

-Și ce ziceai că...cautăm?

-Nu căutăm nimic. Doar ne plimbăm. Poate vedem ceva interesant.

-Deci, e ca o întâlnire? Idiotul rânjește. Mi-am strâns pumnul, mănușa de pe mâna mea pocnind ușor. Nesimțit.

-Nu, Luke. E o plimbare amicală.

-De ce nu i-ai chemat pe prietenii tăi? Mark, sau Alex. Kat își mușcă buza agitată. Hm, oare de ce nu i-a chemat? Știu că Alex s-a înecat, dar cadavrul ars al lui Mark ce are? Am râs încet. Sau picioarele Izabellei.

-De ce? Nu-ți place că te-am chemat pe tine? Isteț, sweetie. Dar habar n-ai tu.

-Nu asta am spus.

-Atunci taci. Zâmbi șatena dulce, dar fals, și-și continuă drumul.

"O să-i dau impresia că planul i-a funcționat. Asta o să fie interesant." Am rânjit. Câte nu știe ea. De ce nu vrea să mi-l prezinte pe frate-su? Cine a zis c-o să-l omor? ...așa repede? Am râs din nou.

Până să se facă 18:30 tot ce au făcut a fost să se plimbe plictisitor. Acum vine acținuea. Șatena i-a cerut telefonul, drăguț, dar mai bine ar scăpa repede de el dacă vrea să-i fie ascunsă 'crima'. Apoi folosește scuza că merge la baie și pleacă, lăsându-l acolo, singur...aproape...și neajutorat.

Am simțit cum Kat a luat-o la fugă, la o distanță considerabilă, iar așa zisul Luke a început s-o tot strige. Cineva e speriat. De data asta nu m-am abținut sau am râs încet. Nu. Am râs tare și clar și brunetul și-a întors speriat privirea spre copacul în care stăteam.

-Cine ești? Se mai calmă, crezând probabil că sunt un băiat normal, gluga acoperindu-mi fața. 

-Ce-ți pasă? Îi reproșez.

-Păi, cam stai cocoțat acolo și ai râs de mine. De ce ai râs?

-De ce? Ridic o sprânceană. Pentru că ești fraier. Spun și sar din copac, jos. Rămânând cu capul jos. Tipele frumoase sunt capcane, nu? Rânjesc. Te-a fraierit, prostule. Îmi scot gluga și acesta tresare.

-Ce vrei să spui? Mi-am dat ochii peste cap și m-am apropiat luându-l de guler.

-Vreau să spun că atunci când ai acceptat să vii cu Kat în pădure ți-ai semnat sentința la moarte. Și ia ghici! Eu o să fiu călăul! L-am izbit de un copac și acesta tuși.

-O cunoști? Întreabă și se zbate.

-Mai bine decât crede ea că o cunosc. Cu cealaltă mână scot două cuțite și-i imobilizez piciorele de copac. Urlă. Să înceapă jocul!

***

Mi-am spălat mâinile de sânge în lac și apoi am luat-o la pas spre casa ei. Hai să întrerupem 'întrunirea de familie'. O să fie interesant, cel puțin pentru mine. La ce se aștepta? Să-mi ofere sacrificiul uman și s-o las bine-mersi să-și petreacă timpul cu frate-su? Nu fac acte de caritate, oricât ai plăti.

Ajuns acolo deschid silențios ușa strecurându-mă ca o umbră înăuntru.

-Și ce ai mai făcut? Kat înghiți în sec. Dacă nu putea răspunde ea, de ce să nu răspund eu?

-Oh, și câte a făcut. Șatena se întoarse spre mine cu ochii mari. Ce priveliște.

-Cine ești tu? Se încruntă fratele ei. Am rânjit.

-De ce n-o întrebi pe sora ta inocentă? Kat tresări. Ia zi, Kat, ce mai face Luke? Tresări din nou.

-Kat, cine e? Șatena se îndepărtă de Leo.

-E...e un criminal. Am râs.

-Mă simt ofticat, la asta mă reduci?

-Asta ești! Țipă ea.

-Iar tu îmi ești complice. Îi spun calm și rânjesc.

-Ce vrei să spui?! Ce șocat e Leo, e chiar mai amuzant decât reacția șatenei.

-Nu e adevărat! Ripostează Kat.

-Oh, nu? Atunci spune-i asta lui Luke. Amuți. Cu agilitate am ajuns în spatele ei și mi-am băgat mâna în buzunarul hanoracului, scoțând telefonul băiatului jertfă. Kat se smuci și se dădu în spate.

-Telefonul lui. Îl ridic în mână și apoi îl arunc la picioarele ei. Dovada. Plus, apelul tău spre el de azi, poate că nu știi, dar mă pricep în tehnologie, am înregistrat conversația. Spun și-i fac cu ochiul.

-Nu mișca! Aud din spatele meu și mă întorc, văzându-l pe frate-su cu pistolul îndreptat spre mine. Surâsul mi-a scăpat pe buze. Ce teatru.

-O să trag! Țipă el, dar nu m-am mișcat din loc.

-Ce aștepți? Trage. Rânjesc. Acesta pune degetul pe trăgaci.

-Nu trage! Țipă Kat și se pune în fața mea. Am rânjit.

-Kat?! Ce-i în capul tău?! Ferește-te!

-Nu trage! Repetă șatena.

-Aperi un criminal!! Aproape că urlă Leo.

-Aș face la fel pentru tine!

-Dar eu sunt fratele tău!! El. E. Un. Criminal!

-Dar nu fi și tu un criminal. Aproape că șopti Kat și Leo oftă, lăsând pistolul jos.

M-am aplecat peste umărul șatenei și i-am respirat pe umăr, tresări.

-Mare greșeală, sweetie. Rânjesc și cu viteză ajung în spatele lui Leo și-i i-au pistolul din mână, punându-l la tâmpla lui. M-am uitat la ea, avea lacrimi pe obraji și în ochi. Perfect. Drama pentru ei, comedie pentru mine.

•968 cuvinte•