Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 25

Kath:

Blondul își trecu o mână prin păr nervos, în timp ce tocurile roșcatei se pierdeau în noapte la fel ca silueta ei în ceață. Bătu de câteva ori din picior apoi se întoarse, vizibil iritat. Cherry clar nu-l speriase, însă era evident că-l calcă pe nervi.

—Du-te acasă. Ordonă simplu și nici nu mă privi, când începu să meargă în direcția opusă față de Cherry.

—Unde mergi? Am ridicat din sprâncene la el, încrucișându-mi brațele la piept. Nu m-am mișcat din loc, ci doar am așteptat să-mi răspundă.

—Merg să-mi descarc nervii, decapitând pe cineva. Îmi răspunse furios, întorcându-se spre mine.

—Nu poți face asta, Ben! Nu poți să riști să te demaști așa evident aici! Abia am ieșit din iadul acela, gândește-te! I-am reproșat ferm, fixându-l cu smaraldul ochilor mei.

Un moment tăcu, și stătu pe loc, apoi cu viteză se repezi spre mine. Îmi prinse coapsele în palmele sale mari, mă ridică de la sol și mă izbi de peretele clubului din care ieșisem câteva minute înainte. Își lipi torsul de al meu, și mă privi cu bărbia ridicată, precum un leu ce-și analizează prada. Părul auriu îi era ciufulit și îi dădea în ochi, dar asta nu-l opri.

—De ce să nu te ucid pe tine în schimb?! Spuse pe un ton nervos, strivindu-mă între corpul său și peretele rece din spatele meu.

N-am zis nimic. L-am privit încruntat, pentru ca să-i arăt că nu mi-e frică de el, pentru că nu voiam să-i dau satisfacția că tremur dacă îmi vorbește apăsat sau că mă sfărâm sub atingerile sale dure. După câteva clipe în care ne-am aruncat priviri urâte și amenințătoare, un rânjet apăru pe fața blondului. Se aplecă spre fața mea, șoptind.

—Nu, încă nu. Încă am nevoie de tine. Respirația sa caldă îmi înfioră pielea. Plasă un sărut umed pe clavicula stângă, mușcă scurt apoi, iar vocea îmi cedă, icnind slab. Își ridică capul, și-și lipi violent buzele de ale mele, strângându-mi coapsele în palme. Am gemut slab, ridicându-mi mâinile în părul său, trăgând ușor de el. Ben mârâi, și mă izbi din nou în perete, mușcând cu putere de buza de jos. L-am sărutat din nou, fără să gândesc de două ori, provocându-l la un duel. În scurt timp mă învinse, arătându-mi că el deține controlul și mă domină.

***

—Îmbracă-te! Mergem în alt club, ceva mai aproape. Spuse blondul, intrând în cameră fără tricou pe el și cu părul ud, din duș.

—Ce? Din nou? Nu! Rămân aici! I-am reproșat, întorcându-mă la holbatul la stele pe geam. Mai bine făceam asta toată noaptea decât să merg cu el în altă încăpere în care îmi bubuiau tâmplele și mă înădușeam cu mirosuri divine, plin de fraieri și ușuratice. Poate dădeam peste alta a cărui iubit Ben l-a ucis, cine știe? N-aș fi surprinsă.

—Sweetie, crezi că ai de ales? Îmi adresă o întrebare retorică, venind în spatele meu. Mergi și gata, fără comentarii. Șopti apăsat în urechea mea, mușcând-o ușor înainte să se îndepărteze. Am tresărit scurt, apoi am oftat nervoasă și mi-am luat hainele.

Nu avem chef de rochie din nou, așa că mi-am îmbrăcat simplii blugi negri, un tricou mov și jacheta de piele neagră. Mi-am încălțat ghetele și am ieșit din baie, dând de același Ben, tot în negru și cu pletele ca aurul, iar ochii ca abisul.

—Știu că mă adori, dar te holbezi prea evident. Rânji, și ieși pe ușă înainte ca să-l ajung și să-l plesnesc.

Clubul era într-adevăr mai aproape, imediat ce ieșeam din pădure în partea stângă. Luminile verde neon se vedeau șterse de după ceața albicioasă, însă muzica zguduia zidurile localului. Mână lui Ben mă prinse de încheietură și mă trase înăuntru.

După câteva momente blondul se pierdu în mulțime, fără urmă. M-am uitat în jur, văzând o groază de fețe străine, și am mers la bar, așezându-mă pe unul din cele înalte scaune, privind absentă gloata de adolescenți beți, drogați sau doar foarte distrați.

Câteva clipe mai târziu, când deja credeam că o să-l las naibii pe Ben și o să-mi asum riscul să merg înapoi la cabană, un băiat se așeză în stânga mea. Nu-i dădusem atenție imediat, ci abia când observasem că mă privea. Părul creț, șaten, îi stătea în toate părțile, însă într-un mod al naibii de drăguț.

—Singură, hm? Ori ești nebună, ori curajoasă. Îmi zâmbi larg, ochii săi albaștrii cercetându-mă. Am vrut să mă abțin, însă carisma sa îmi smulse un zâmbet mic.

—De ce? Ai venit cu vreun plan diabolic în minte? Întreb, zâmbind ușor, jucându-mă cu degetele pe masa maronie.

—Dacă a oferi unei domnișoare singure o băutură e un plan diabolic, atunci sunt cel mai mare răufăcător din poveste. Râse slab și-i făcu semn barman-ului să se apropie.

—Crede-mă, există răufăcători mai răi ca tine. Surâd, și acesta îmi întoarce gestul.

—Louis. Zise, apoi își întoarse atenția spre bărbatul tatuat de după blatul lung. O sticlă de șampanie și una de wiskey. Mulțumesc, Josh. Îi întinse acestuia cardul său, vorbindu-i pe un ton prietenesc. Își fixă oceanul din ochi spre mine, ridicandu o sprânceană. Vrei să-ți ghicesc numele, sau continui să te strig 'singuratica din club'?

—Katherine. I-am răspuns, zâmbind. Băutura veni imediat, după, așa-zisul Josh turnă șampanie în două pahare lungărețe, apoi se îndepărtă. Louis luă unul într-o mână, iar celălalt mi-l întinse mie.

—Katerina. Rânji slab, ciocnindu-și paharul de al meu, și luând o gură. Am făcut la fel, strâmbându-mă ușor.

—Ești cumva din Rusia sau Bulgaria? Ai un accent asemănător. Am remarcat, analizându-l. Acesta surâse.

—Bună observație. Părinții mei sunt ambii din Moscova, bunicul din Ucraina totuși. Dar eu am crescut aici de la 5 ani, totuși nu mi-am pierdut acest atu care, să fiu sincer, știe cum să cucerească. Rânji slab, și mai luă un gât de șampanie.

Continuasem să vorbim și să bem până ce o sticlă era goală. Aflasem că învață pentru ca să să devină un om de afaceri, și că voia să meargă într-un oraș mare, precum New York sau poate să plece în orașul de unde venise, în Moscova. Râsesem și povesteam, încât nici nu observasem când se goli și cea de-a doua sticlă, apoi a treia.

Capul îmi era amețit și stomacul mă ardea ușor. Privirea îmi era încețoșată, și muzica părea brusc prea tare pentru cât puteau suporta urechile mele. Louis părea ok, probabil era obișnuit, însă eu deja eram un dezastru, și mă miram că puteam să stau încă dreaptă pe scaun, fără să cad.

Șatenul tocmai făcu o glumă și-și ciocni shot-ul de wiskey cu al meu, iar în timp ce râdeam și încercăm să rămân cât de cât conștientă, privirea îmi alunecă într-o parte și l-am văzut pe blond care se apropie de noi. Aproape că uitasem de el.

~Am fost mai inactivă recent pentru că m-am lăsat prinsă rău într-un serial și m-am îndrăgostit de un personaj/actorul lui, so yeah, I'm in love now.

•1224 cuvinte•