Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 26

Ben:

În timp ce dădeam încă un shot peste cap și râdeam cu câțiva băieți printre care mă integrasem rapid, gândul mi-a zburat la șatenă. Am lăsat paharul pe masă și m-am ridicat, făcându-mi loc prin mulțime. Sper că nu a intrat într-o încurcătură din nou, fata asta avea talent când venea vorba de probleme.

Mi-am plimbat ochii prin jur, scanând pe toată lumea. Pe moment am crezut că a plecat, după care am zărit-o în colțul barului, vorbind și râzând cu un băiat pe care nu-l cunoșteam. Ciocneau pahare și le înghițeau fără să clipească. Șatenul părea foarte ok, dar Kath era beată mangă, cu obrajii rozalii.

Am început să merg rapid spre ei, o dorință arzătoare pulsându-mi în vene. Voiam să-l cunosc pe acest nou prieten de pahar al lui Kath. Aceasta își îndreaptă privirea amețită spre mine, rânjind prostește în colțul buzelor. Continuă să se holbeze la mine chiar și atunci când mă așezasem lângă necunoscutul cu care se împrietenise.

—Ben. Ni te alături? Surâse șatena, întinzând un păhărel în aer. Am ridicat din sprâncene la ea și i-am luat paharul din mână înainte să-l bea. Scoase un sunet de protest, dar nu i-am dat atenție.

—Tu, băiete, cine ești? L-am întrebat pe străin, mutându-mi privirea la el. Acesta deschise gura să spună ceva, apoi muți și doar se holba la fața mea.

—Ochii tăi- Murmură, și pur și simplu fără să suport glasul său, i-am tăiat-o rapid.

—Lentile. Arată super, nu? I-am retezat-o dând peste cap lichidul ce-l furasem de la Kath. Băiatul continuă să tacă, privindu-mă. Cum ți se spune?

—Louis- Nici nu termină bine și l-am întrerupt din nou.

—Louis! Să-ți spun o chestie! Zâmbesc larg, mai mult a rânjet și-mi pun palma peste umărul său, cu un impact aproape dureros, pentru că mai sări de pe scaun. Fata asta de aici -spun și arăt spre șatenă, care privea absentă spre bar și toate sticlele colorate de pe rafturile din cristal- nu e disponibilă. Termin, aruncându-i o privire urâtă.

—Nu sunt disponibilă?! Ultima data când am verificat eram o femeie liberă și independentă, tâmpitule! Strigă aceasta la mine, brusc pierzându-și interesul pentru rafturi.

—Asta a fost mult timp în urmă, sweetie. Trezește-te. Te-ai încurcat cu mine acum. Rânjesc la ea, bucurându-mă de acel roz din obrajii ei. M-am făcut înțeles, Louis? I-am pronunțat numele pe un ton diferit, mutând-mi privirea spre el. Acesta doar dădu aprob din cap, fără să miște.

Am rânjit mai larg, mulțumit, și m-am ridicat. Am mers în dreptul șatenei, prinzând-o de mâna, trăgând-o după mine spre ieșire. Nu protestă, însă chiar înainte să se îndepărteze de bar, înșfacă sticla de wiskey, încâlcindu-se printre propriile picioare.

—Mulțumesc, Louis! Strigă înainte să ieșim din club, glasul făcând ca multe priviri să se întoarcă spre noi.

Aerul rece o lovi drept în față, murmurând ceva despre cum că îngheață dar în club fierbea. Mi-am dat ochii peste cap și i-am aruncat jacheta mea. Lasă sticla furată jos cât se îmbracă și am profitat de ocazie, luând-o și aruncând-o într-un tomberon.

—Hei! Strigă la mine, încruntându-se. Deschise gura să țipe iar, când glasul unui băiat o opri.

—Nu plânge, scumpo! Îți fac cadou trei din alea dacă vii cu mine să ne distrăm puțin. Fraierul din spatele ei îi făcu cu ochiul, rânjind prostește și aruncându-și țigara pe jos. Am vrut să-l fac să-și înghită cuvintele și poate câțiva pumni, dar Kath și gura ei mare mi-o luă înainte.