Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 35

Kath:

Cei doi mascați m-au observat imediat și s-au întors spre mine. Un moment nu s-a întâmplat nimic, îi priveam lung gândindu-mă ce ciudați există, apoi cel cu mască albă se apropie rapid.

—Dacă vrei să fii în locul cadavrului pe care-l filmăm, doar spune așa. Râse pe sub mască, vocea sa fiind groasă și răgușită, făcându-mi pielea de găină.

Se apropie tot mai mult, iar eu mă îndepărtam tot mai mult, până când fundul meu făcu contact cu solul rece. Se aplecă spre mine, și mă analiză, greu puteam să-mi dau seama ce gândește, de vreme ce nu-i vedeam fața.

—De ce te ascunzi? Ai făcut vreo operație plastică și a eșuat? Ridic o sprânceană la el, fără să-mi dau seama pe moment ce tocmai am scos pe gură.

Băiatul începu să râdă tare, aproape nebunește. Celălalt băiat se apropie și el puțin, ținând în brațe camera.

—Ai o gură mare. Hai că-mi placi! Continuă să râdă și după un moment se opri brusc. Mă prinse de încheietura dreaptă și mă trase cu putere, încât mă ridică și mă puse pe picioarele mele, dar nu-mi dădu drumul, ba chiar mă strânse mai tare.

—Nu vreau să-ți plac, vreau să-mi dai drumul! Îmi trag încheietura, dar asta doar îmi provoacă mai multă durere.

—Crezi că un corp așa slab ca al tău poate face ceva?! Crezi că o să-ți dau drumul doar pentru vrei asta?! Țipă și strânse mai rău, apoi surâse. Tu chiar nu știi când să taci. Poate ar trebui-

—Masky. Se auzi brusc băiatul cu mască neagră, care acum era în dreptul meu, mai aproape. Am încercat să mă dau în spate, dar m-am lovit de umărul celuilalt.

—Ce-i? De ce mă întrerupi? Spuse așa zisul 'Masky' pe un ton mai calm, încă rece, dar nu dur.

—Fata, are mirosul lui Ben, plus, e căutată de poliție în Blackwood. Spune acesta pe un ton liniștit, fără emoție.

Masky își ridică ușor masca, doar până la nas, fără a-și dezvălui ochii. Se aplecă brusc, așa rapid că n-am avut timp să procesez. Își apropie fața de gâtul meu, și inspiră. Pentru un moment stătu așa, și am putut să-i simt rânjetul.

—Ai dreptate, are parfumul lui. Spuse încă aproape de gâtul meu apoi reveni la loc, încă fără să-mi dea drumul. Probabil ai petrecut ceva timp cu el, huh? Rânji și-și puse masca la loc, apoi râse. Asta va fi și mai interesant!

Se întoarse pe călcâie și mă trase cu ușurință după el. "Ce magnet de criminali sunt" -îmi spun în minte și oftez. Nu puteam să-l las să facă ce vrea, trebuia sa scap cumva. Mi-am rotit privirea în jur, și am zărit o cărare mică printre copaci. Trebuia să încerc măcar.

Dacă aș fi încercat să-mi trag mână, ar fi fost fără folos, așa că m-am apropiat de mâna sa și am mușcat cu putere. Masky scoase un sunet surprins și-mi dădu drumul. Aproape că părea că făcuse asta intenționat, dar am profitat oricum de șansă.

—Ajutor! Am strigat în timp ce am luat-o la fugă pe acea cărare. Nu credeam că m-ar fi auzit cineva, dar trebuia măcar să încerc.

Pentru moment credeam că m-au lăsat să fug și s-au întors la treaba lor, însă apoi în fața mea ajunse Masky, alergând mult mai rapid ca mine din dreapta mea. Aproape că m-am împiedicat și am căzut, dar mâna sa mă prinse cu putere de antebraț și mă ridică, fără pic de delicatețe.

—Chiar ești amuzantă! Fugind și strigând... Masky începu să râdă tare, strângându-mi  antebrațul cu putere. Am icnit de durere, încercând să mă trag din strânsoarea lui. Oh? Ce-i asta? Te doare? Dacă nu mi te împotriveai poate era să fiu mai blând! Stătu un moment liniștit, apoi râse iar. Să nu crezi asta! Sunt la fel ca acum, sau mult mai rău.

Fără să mă lase să-i zic ceva înapoi se întoarse și începu să meargă iar, de data asta fără să mă mai scape din ochi.

Am mers ceva timp prin pădure, iar în jur era întuneric și totul părea la fel pentru mine, până când am zărit o cladire. Ne-am apropiat și am recunoscut-o ca fabrica părăsită de la granița celor două orașe, Blackwood și Whitetown.

Am intrat înăuntru iar băiatul cu mască neagră se desprinse de noi și plecă într-o cameră.

—Nu mă lăsa singur cu ăsta... Murmur pentru mine, dar Masky mă auzi și râse slab pe sub mască.

—N-ai norocul ăsta, prințesă. În plus, Hoodie știe că trebuie să mă lase în pace când vine vorba de victimele mele.

—Masky? Hoodie? Ce-s cu numele astea de cacat? Mă trezesc spunând, strâmbând din nas.

—O ființă neînsemnată ca tine n-are nici un drept să-mi știe numele adevărat! Strigă la mine, strângând și mai rău. Totuși, nu mă piteam abține.

—De ce? Ți-e rușine? E ceva nume de țăran? Pot să-l ghicesc? Băiatul se opri la jumătatea holului, și tăcu un moment, apoi lasă un râs zgomotos să-i scape.

—O să te păstrez ceva timp. Tu și gura aia a ta mare chiar mă amuzați. Spuse pe un ton superior și amuzat, iar la capătul holului intră într-o cameră mică și mă aruncă pe o saltea veche.

Am chițăit, masându-mi coapsa stângă, iar acesta începu să se apropie cu pași leneși.

—Katherine, nu? Fă-te comodă, pentru că cât o să stai aici, o să fii propria mea jucărie.

—Jucărie? Crezi că sunt un obiect care l-ai găsit pe stradă și l-ai luat acasă?! Mă încrunt la el, iar acesta se aplecă în fața mea, și-și scoase masca.

—Cănd vreau ceva, îl iau, Katherine. Rânji și mă privi cu o pereche de ochi indigo, adânci ca abisul, care mi-au tăiat răsuflarea. "La naiba cu masca aia" - am gândit.

Întrebare, vă rog răspundeți!
Mă gândeam să fac mai mult de un singur final, două sau trei, în care se vor termina diferit sau mă rog.
Ce ziceți?

•1041 cuvinte•