Victimă (Ben Drowned FF)

Primul Final

I'm gonna love you
Until you hate me
And I'm gonna show you
What's really crazy

•Împreună•

Brunetul respiră adânc aerul rece al nopții și își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. Își ridică barbia, privind-o pe sora sa cu aceiași ochi, dar ai căror albastru acum era mult mai intens, poate chiar sclipind a nebunie și a obsesie.

Făcu un pas, apoi altul, apropiindu-se tot mai mult de cele două. Naty nu știa dacă să se dea și ea în spate, sau dacă să rămână pe loc. Nu-și văzu fratele de ceva timp, părea normal, dar petrecuse trei ani în acel spital, oare era mai rău sau învățase să se controleze?

—Kath, fugi. Șopti băiatul și o prinse pe șatenă de încheietură, luând-o la fugă. Katherine era confuză, de ce ar fi fugit acum? Era pentru că era atât de greu să-și revadă sora după atâta timp? Era din cauza lui Ben? Nu știa încă, dar dintr-un motiv anume ținea pasul cu el îndepărtându-se de cei doi.

"Unde fugi?! Ce ai de gând?!"

Țipă Dustin spre cel de al treilea și se repezi spre el, dar brunetul facu un gest cu mâna, iar Dustin fu pus la pământ.

"Eu controlez acum."

Spuse acesta calm.

Continuând să fugă, cei doi ajunseră la mijlocul podului înalt. Brunetul se opri și privi în spate, ca să se asigure că Ben și sora sa nu-i urmăreau. Fără să vadă ceva suspicios, se întoarse spre șatenă, care încerca să-și recupereze suflarea.

—Ai văzut și tu? Întrebă Naty rămasă pe loc, în spatele ei fiind și Ben, confuz.

—Să văd ce? Întrebă acesta iar bruneta se întoarse spre el.

—Ochii lui. Ceva nu e bine. Fata oftă și analiză pentru câteva secunde situația. Nu știu ce are de gând, dar Katherine e probabil în pericol.

—Atunci ce stai?! Mișcă! Strigă Ben și o luă la fugă după cei doi, strigând numele șatenei.

—De ce naiba am fugit? Ce te-a apucat? Crezând că încă e Dustin în control, fata îi aruncă o privire încruntată.

—Kath, nu-ți fă griji. Băiatul îi zâmbi slab și îi prinse obrajii în palmele sale mari, apropiindu-i chipul de al său. O să te protejez, ok? Ai încredere... Șopti acesta, iar șatena clipi de câteva ori, confuză.

—D-David...? Murmură, fiind apoape sigură că era el. Dustin nu o suporta, nu i-ar fi spus așa ceva.

Băiatul surâse.

—David? Nu. Eu sunt mai bun, mai puternic. Ai vrut să-l vezi pe adevăratul Damien, aici sunt. Brunetul schiță un rânjet slab și își trecu degetele peste obrajii fetei. E mult mai bine acum că pot să te văd așa aproape, să te ating... Știi că de acum înainte, n-o să te mai atingă nimeni înafară de mine, nu?

Băiatul o privi de sus, ochii săi emanând acea sclipire nebunească. Katherine nu era sigură dacă acum băiatul era bine, sau dacă situația sa doar se agravase. Nici nu avu mult timp să se gândească, pentru că își auzi numele strigat în spate.

—Kath! Naty și Ben se apropiau de cei doi în grabă, iar fata își întoarse privirea spre ei.

Aproape instinctiv, băiatul o trase pe șatenă la pieptul său, ținând-o strâns. Le aruncă celor doi priviri ucigătoare făcând un pas în urmă, tot mai aproape de marginea podului.

—De ce încercați să o luați de lângă mine?! Katherine e a mea, n-o să vă las să o smulgeți din brațele mele!? Țipă băiatul, paranoic, gândindu-se că cei doi o vor lua pe fată de lângă el, crezând că o va pierde și pe ea.

—Damien, nu încercăm s-o luăm! Calmează-te, te rog. Vino să vorbim, ce spui? Natali încercă să-și abordeze fratele blând și calm, știind că starea în care se afla era una fragilă, și că s-ar putea sparge în orice moment precum un glob de cristal, sau că ar putea exploda, precum un vulcan.

—Nu am nevoie să vorbesc cu tine! Am nevoie doar ca voi să ne lăsați pe mine și Katherine în pace! Strigă acesta aruncându-i surorii sale o privire încruntată.

—Damien... Murmură fata de la pieptul său, încercând să se elibereze, însă era clar că brunetul nu avea s-o lase să plece.

"Nu! Îi faci rău! Las-o!"

David încercă să facă un pas spre el, dar păți la fel ca Dustin.

"O să fie bine, David. Kath o să fie bine doar cu mine. Ceilalți sunt doar amenințări."

Spuse calm băiatul, fără să-l privească.

"Tipule, suni prea obsesiv. Las-o mai moale."

Dustin se încruntă și își mută privirea spre David, încercând să se gândească la un plan. Ceva să-l oprească. Totuși știa că nu va fi prea ușor, de vreme ce era clar cât de ușor putea să-i influențeze și să-i pună la pământ.

Naty ar fi vrut să încerce să-i vorbească din nou, calm și calculat, însă blondul era de altă părere.

—Știi ceva?! M-am săturat de tine și crizele tale! Dă-i drumul! Strigă Ben și facu câțiva pași mai aproape de cei doi.

—Nu! Mai faci un pas și mă arunc de pe pod cu tot cu Katherine!! Ben se opri instant și se uită în urmă spre sora băiatului, care era la fel de șocată de ce tocmai spuse.

"Am zis eu! Am zis că murim toți! Mișcă!"

Dustin îl prinse de braț, furios, însă al treilea se întoarse și-l lovi, încruntându-se, nebunia sclipindu-i în ochii albaștrii, precum oceanul în mijlocul unei furtuni.

"E rândul meu! Nu îndrăzni să mă oprești iar!"

Înspăimântat de ce auzise, David își încercă norocul și se apropie de al treilea, însă înainte să-l pocnească, acesta se întoarse și îl împinse.

"Fară griji, David. În acest mod, nimeni n-o să mai pună mâna pe ea."

Râse și îi aruncă o privire băiatului.

—D-Damien! Uită-te la mine! Kath încercă să-i atragă atenția brunetului, panicată că ceea ce spusese chiar s-ar putea întâmpla.

—Katherine, nu-ți fă griji. Cu mine, nimeni n-o să-ți mai facă rău, o să fii în siguranță, și o să fim împreună. Băiatul îi prinse mână plasând un sărut în interiorul palmei fetei, privind-o cu oceanul din ochii săi.

Făcu încă un pas în spate, spre margine. Katherine lasă lacrimile să-i cadă, și se rugă de băiat să se oprească, panicată. Încercă să se elibereze, dar asta doar agravă situația, pentru că Damien era orbit de gelozie și posesivitate, iar acestea îi afectau gândirea rațională. În fact, așa era cel de al treilea, faptul că a stat atâta timp în întuneric l-a făcut să-și acumuleze puterea, iar acum nu-l putea opri nimic.

—Damien, te rog, nu fă alt pas! Naty încercă să se apropie, însă băiatul n-o asculta și se dădu în spate încă un pas.

—Oprește-te, idiotule! Ce crezi că faci?! Nervos, Ben o luă la fugă spre cei doi, iar în acel moment, Damien se decise.

Făcu încă un pas în spate și înainte ca Ben să ajungă la ei, sări peste pod, ținând-o pe șatena înspăimântată la pieptul său, aruncându-se amândoi spre abisul de sub ei. Ben țipă și privi șocat în jos, la fel făcu și Naty, aproape sărind și ea după ei.

Căzând în gol, Damien îi mângâie obrazul fetei, privind-o cu un zâmbet sinistru. Acum, gândea el, vor fi împreună. Îi șopti că nimeni n-o să-i mai deranjeze și îi șterse lacrimile, lipindu-și buzele moi de ale ei, în timp ce apa îi închiți pe amândoi, și-i trase în adâncuri, lăsând în urmă valuri mici și o umbră întunecată.

•1300 cuvinte•