Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 27

Kath:

Salteaua era atât de moale și ochii mei pur și simplu nu voiau să se deschidă, însă simțeam că ceva nu e în regulă. M-am ridicat în capul oaselor încă cu ochii închiși, apoi leneșă i-am deschis, privind buimacă și adormită în jur.

Aproape am chițăit și sărit din pat când m-am văzut goală, și pe adormitul de Ben lângă mine, la fel gol, acoperit de la talie în jos de pătura maronie. Pe moment nu știam ce dracu se întâmplase, apoi imaginile și vorbele din noaptea trecută mi-au pătruns în minte ca un fulger, lovindu-mă cu o durere îngrozitoare de cap.

O făcusem, cu Ben, pentru prima dată. Și ce mă speria mai tare e că mi-a plăcut, deși nu i-aș fi recunoscut-o blondului nici în ruptul capului. O mai și enervasem pe Cherry, și m-am făcut de râs în fața lui Louis, pe care Ben l-a băgat în sperieți. La naiba! Nu mai beau în viață!

M-am dat încet jos de pe pat, nevrând să-l trezesc. Avea să-mi arunce un rânjet arogant și să-și bată joc de mine. Mi-am cules niște haine din dulap, o pereche de pantaloni scurți, de jeans și un tricou larg mov, și am țâșnit-o în baie pentru a face un duș.

Chiar și după ce terminasem durerea nu plecă. Capul mă ucidea și îmi simțeam stomacul întors pe dos. Am căutat toată casa în căutarea unei aspirine, dar nimic. Așa că am înșfăcat niște bani și am ieșit ca fulgerul din cabană, până să se trezească frumoasă blondă adormită.

Nici nu îmi dădeam seama când era să cad sau când era să mă lovesc de copaci, eram concentrată doar la durerea și amețeala ce puneau stăpânire pe mine, efectul alcoolului dispărând cu greu.

Credeam că am halucinații atunci când două matahale de băieți, îmbrăcați în negru și cu măști pe gură se opriră în fața mea cu mâinile în sân. Mi-am ridicat privirea adormită, plictisită și chinuită de viață, cei doi totuși nu făceau nimic.

—Vreți să vă dați? Dacă o să vă înconjor o să cad. Murmur buimacă, iar când văd că nu fac nimic îmi asum riscul și fac un pas în lateral.

În acel moment cel din dreapta se repezi spre mine și-mi legă ochii cu o eșarfă neagră, blocându-mi vederea. Celălalt mă ridică sus și mă puse pe umărul său, ținându-mă strâns. Nu era ca și cum aș fi fost capabilă să mă lupt în acel moment, mai degrabă m-aș fi lăsat moale și aș fi tras un pui de somn, însă am zis să nu par o legumă așa că am dat din picioare și l-am lovit cu pumnii în spinare până ne-am oprit.

Am simțit cum am coborât niște scări, m-a trântit într-un scaun și mi-a legat mâinile și picioarele cu niște sfori dure și zdrențuroase. Când îmi luă eșarfa de la ochi tot ce am văzut era roșu, la propriu.n

—Beată sau nu, ești la fel de enervantă. Pufni roșcata bătând în podea cu tocurile ei ascuțite și negre ca smoala.

Am ignorat-o și mi-am plimbat privirea prin încăpere. Era un subsol, și scările pe care coborâsem ducea evident într-o casă.

—M-ai călcat pe nervi noaptea trecută, știi? Iar cei care mă înfurie sunt pedepsiți. Mă privi încruntată, învârtind pe degete mânerul unui bici cu panglică de culoare stacojie. Nu știam dacă așa era culoarea sa sau dacă era îmbibat în sânge.

În minte mi s-a derulat scena din noaptea trecută, de pe stradă, în care o adusesem la stadiul în care voia să mă sugrume. Și sunt sigură că ar fi făcut-o, dacă nu era blondul s-o oprească. Ce gură mare pot să am!

—Eu zic că "cireșică" e o poreclă drăguță. Sau așa te striga iubitul tău mort și-ți vine să plângi? Credeam că doar se juca cu acel bici, însă imediat ce terminasem și ultimul cuvânt, panglica stacojie se lipi de coapsele mele goale tăind aerul cu un sunet specific și lăsându-mi niște frumoase urme roșii pe picioare.