Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 28

Kath:

După ce Cherry părăsi camera am stat câteva minute într-o liniște de mormânt. Puteam să aud doar tocurile ei ascuțite deasupra mea și niște pași mai apăsați, care presupuneam că sunt matahalele care m-au capturat și adus aici în primul rând.

Am decis că nu puteam doar să stau acolo și să nu fac nimic, așteptând ca Ben eroul să vină să mă scoată din probleme. O spusese chiar și el, eram un magnet de probleme.

Mi-am rotit ochii în jur, în căutarea unei scăpări, dar nu era nimic în apropierea mea. Așa că am început să-mi rod mâinile legate de spătarul scaunului, în speranța că poate voi slăbi strânsoarea.

Continuam să fac același lucru chiar dacă puteam simți sângele care mi se scurgea din încheieturi pe degete și în palme, provocat de rănile lăsate de sfoara zdrențuroasă. M-am oprit însă în momentul când am auzit ceva în spatele meu.

Nu m-am mișcat, de frică că ar putea fi Cherry și m-ar fi văzut încercat să evadez, însă tocurile nu se faceau auzite, doar niște pași lini și silențioși. Când am fost sigură că nu e roșcata, am vrut să-mi întorc capul ca să văd cine e, însă persoana îmi puse mâna peste ochi, oprindu-mă.

Neștiind ce are de gând am început să mă zbat și să încerc să scap de mâna sa peste ochii mei, însă aceasta nu se lasă și continuă să-mi blocheze vederea.

Spre surprinderea mea, îmi înlătură cu iscusință sforile din jurul încheieturilor apoi își luă mâna și se îndepărtă rapid, fără a putea să văd cine era. Cu toate că habar nu aveam de identitatea persoanei, i-am mulțumit în gând și mi-am dezlegat și sforile de la picioare.

Apoi m-am oprit și m-am gândit la ce avea să urmeze. Ben avea să vină, Cherry și cei doi tipi la fel, toți aici în subsol. Decât să mă vadă așa, aș fi putut să pretind că sunt încă legată și să-i iau prin surprindere. Așa că mi-am așezat fundul din nou în acel scaun și mi-am legat picioarele într-o strânsoare slabă, doar pentru iluzie. Am făcut la fel și cu mâini, ștergându-le sângele de tricoul meu înainte, cu toate că nu a ajutat la oprirea sângerării. Am ignorat durerea și mi-am înfășurat sfoara în jurul lor, doar de prefăcătorie.

După câteva minute chinuitoare am auzit în sfârșit tocurile roșcatei pe podeaua veche de lemn maroniu. Coborî scările și se opri în fața mea, rânjind-mi învingătoare.

—O să-mi facă plăcere să-l omor în fața ta, să știi. Spuse aceasta cu aroganță în voce și-și îndreptă spatele, privind spre scări, unde cei doi bărbați coborâră ținându-l pe Ben.

Blondul se zbătu, părul auriu și ciufulit, aranjat într-un mod dezordonat, și cu obișnuita sa jachetă neagră de piele. Acum că-l vedeam din nou după noaptea trecută, aveam un sentiment ciudat și mai că voiam să intru în pământ de rușine.

Cele două matahale l-au adus în fața lui Cherry, la ordinul ei, aceasta râzându-i în față blondului. Stătea cu spatele la mine, însă oricum îl puteam zări pe Ben. Privirile ni se întâlniseră pentru un moment, dar ca de obicei, era relaxat și plictisit de roșcată.

—O omor pe ea prima? Sau pe tine? Pe cine ar durea mai rău? Dramatiză fata, venind în spatele meu, punându-mi cuțitul la gât, privindu-l pe blond. Ea nu știa că nu dădeam doi bani unul pe celălalt, sau cel puțin asta credeam, cu toate că și eu l-am salvat, și el pe mine.

—De ce te-ai descărca pe ea? Eu ți l-am ucis pe Paul, Katherine n-are nimic de-a face cu asta. Mormăi acesta, rostogolindu-și ochii peste cap.

—Dacă nu avea o gură așa mare să mă enerveze, poate că nu i-aș fi dat pic de atenție! Dar e o durere! Strigă Cherry, încruntându-se la mine, prinzându-mi părul în palmă și dându-mi capul pe spate.

—Bun venit în lumea mea. Râse Ben, privind-o pe roșcată, apoi pe mine.

—Hai să terminăm cu asta! N-am atâta răbdare! Izbucni isterica dându-mi drumul și mergând din nou în fața lui Ben, și cu spatele la mine.

Cât timp se concentră pe blond, am reușit să-mi eliberez picioarele, și mâinile. Se repezi spre băiat, iar eu pur și simplu am făcut primul lucru care mi-a venit în minte. Am ridicat piciorul și am lovit-o în spate, făcând-o să cadă jos.

Cei doi bărbați în negru priveau nedumeriți, însă nu-l eliberară pe Ben. M-am ridicat și am apucat scaunul pe care îmi amorțise fundul până acum, lovindu-l pe cel din dreapta, cu destulă putere încât să-l doboare.

A fost ușor pentru Ben să scape și de cel de al doilea, lovindu-l în forță cu pumnul în față. Acesta căzu, lovindu-se la cap de masa alăturată, leșinând instant. Blondul se apropie de mine, prinzându-mi încheieturile. Am scâncit, încruntându-mă la el.

—Mă doare! Strig, smucindu-mă și privindu-mi rănile cu sângele uscat în jurul lor.

—Te-ai descurcat bine, sweetie. Rânjește acesta, privindu-mă de sus până jos, asigurându-se că n-am și alte răni. Cam...cum o faci și în pat. Șopti și rânjetul i se mări.

—Gâh! Vrei să taci?! Țip la el, lovindu-l peste piept, fără totuși să-l clintesc. Acesta râse, amuzat de reacția mea.

Continuam să mă holbez urât la el, când mi-am amintit că n-am terminat tot ce avem de făcut. M-am întors la locul unde căzuse roșcata, însă nu mai era nimeni acolo.

—Cherry! A dispărut!

•969 cuvinte•