Victimă (Ben Drowned FF)

Capitolul 38

Ben:

Stăteam sprijinit de fereastră în liniștea nopții. Simțeam că o să explodez, pentru că eram nervos încă de când am aflat că Kath s-a pierdut, sau a fost răpită, sau omorâtă, orice s-ar fi putut întâmpla! Era așa o pacoste...

Mă irită și faptul că Naty petrecea acum timpul cu Toby, nu-i suportam pe nici unul, de ce trebuia să stau într-o casă cu ei?! Dar nu trebuia, de fapt.

Ies pe geam, și sar pe pământ. Îmi scutur blugii și o iau la pas printre copaci. Era întuneric, și liniște, prea liniște, așa liniște că aveam impresia că voi exploda. Sincer, mă irita tot ce mișcă, nu suportam nimic, iar acest lucru mă facea și mai nervos.

Am oftat, încercând să mă calmez. Îmi rotesc ochii în jur, simțind cum sunt urmărit. Eu ar trebui să fiu cel ce urmărește, nu cel urmărit, la naiba!

Mă întorc înapoi la drumul meu, ignorând senzația ochilor ce mă priveau, dar după nici doi pași aproape mă împiedic de o cameră de filmat. Mă aplec confuz și o ridic, văzând un videoclip ce aștepta să fie pornit.

Curios, l-am pornit.

"Ohh, deja tremuri când mă vezi? Patetic!" Se auzi o voce pe care o cunoșteam. Apoi, am văzut-o pe Kath. Întinsă pe o saltea, slabă și vizibil epuizată.

"Știi, eu nu sunt un monstru ca Ben. Nu mă arăt ca o persoană drăguță după ceea ce ți-am făcut, cum face el. Zi, sufe-" Am oprit clipul, strângând din dinți.

—Să te duci dracului, Masky. Șuier printre dinții încleștați, acum și mai nervos.

Câțiva pași se auziră în spatele meu, și un râs scurt îi scapă idiotului. Mi-am strâns pumnul, dornic să-l pocnesc în acel moment.

—Mă înjuri pe la spate, Ben? Cât de matur! Zise cu veșnica sa voce arogantă, și m-am întors să-i înfrunt privirea. Își scoase masca, și în lumina lunii gura sa formă un rânjet satisfăcut. Probabil îi placea să mă vadă nervos, dar fusese așa de când îl știu, găsea alinare în durerea altora.

—Ce-i asta?! Mârâi printre dinți, aruncând camera spre el. Acesta o prinde, și surâde.

—Nici măcar nu te-ai uitat până la capăt, păcat. Fata chiar a încercat să opună rezistență. Adorabil. Râse și am făcut câțiva pași spre el. Vrei să mă lovești? Încearcă, te provoc.

Rânji ca un nemernic ce e, și agață camera de o creangă dintr-un copac, parcă așteptând să-l lovesc. Chiar voiam s-o fac, așa că-l prind de guler.

—Kath e victima mea! Așa că ai face bine să mi-o dai înapoi! Țip la el, iar acesta mă privește preț de câteva momente, apoi pufnește într-un râs zgomotos.

—Devii patetic, idiotule! De ce ești așa obsesiv? Aproape că-mi aduci aminte de Toby. Continuă să râdă și deja nu mai rezistam, așa că-l lovesc cu pumnul în obraz.

—Nu mă compara cu fraierul ăla! Mă încrunt, privindu-l cum își recapătă echilibrul, și-și strânge pumnul.

—Fac ce vreau eu! Spuse pe un ton nonșalant, și rânji lovindu-mă înapoi, fără ca să am timp să mă feresc.

Înțelegeam ce zicea, pentru că și eu acționam după propriile mele reguli. Însă nu puteam să-l las să scape așa, nu cu Kath. Mi-am trecut palma peste obraz, masându-l ușor, apoi i-am aruncat o privire urâtă.

—Nu-mi pasă despre principiile tale idioate! Dă-mi-o pe Kath. Spun apăsat și-l țintesc cu ochii stacojii.

Băiatul rânji, și-și trecu degetul mare peste colțul buzei și buza de jos, ștergând sângele care i se scurse, din cauza loviturii.

—Când vreau ceva, Ben, îl iau. Iar de data asta, s-a întâmplat că o vreau pe Katherine. Râse slab și abia mă țineam din a-l mai lovi încă o dată. Totuși, nu dau doi bani pe ea, fii sigur de asta.

•657 cuvinte•