New Team I - Finalizata

Capitolul 12

Din mana incepe sa-i curga cateva picaturi de sange, dar nici macar nu se stramba din cauza durerii. Incerc sa il lovesc cu picioarele dar se fereste si ma prinde de mana, dar il prind si eu repede cu cealalta mana urcandu-ma printr-o saritura in spatele lui. Scot un kunai din buzunar si il indrept cu viteza spre gatul lui. Il simt imobilizat, iar asta inseamna ca l-am nimerit, dar cand ma uit la mine observ ca era defapt in palma lui, pe care o pusese probabil in fata gatului sa se apere. Si-l scoate din mana fara vreo problema, fiind destul de uimita. Ma apuca de brate si ma arunca peste cap intr-un copac, scancind mai apoi de durere la contactul cu scoarta tare. Vine spre mine, de data asta cu o expresie mai suparata, si se apleaca in asa fel incat sa ajunga la nivelul fetei mele. Imi pune doua degete sub barbie si imi ridica capul.

-Tine minte un lucru, niciodata nu te pune cu adultii, pentru ca sunt sanse destul de mari sa pierzi.

Se ridica apoi pleaca. Spatele ma durea destul de rau, dar incerc sa ignor asta momentan. Ma ridic si imi pun peticul inapoi pe fata, iar sabia o pun inapoi in suportul de la spate. Cicatricea este completa. Nu pot sa inteleg de unde stia de cicatrice, de fratele meu si sa nu mai spun de vaga lui impresie cum ca eu ma prefac intrebandu-l cine este si ce vrea de la mime. Oricum, data viitoare nu o sa mai fie la fel. O sa incerc sa aflu ce vrea defapt si ma voi antrena pentru a-l bate in caz de nevoie. Ii vad pe cei trei alergand de la indepartare spre mine . Nu pot sa le spun ca m-am intlanit cu un barbat care ma tot urmareste, deci trebuie sa gasesc o minciuna cat mai potrivita. Sakura ajunge in dreptul meu si se uita speriata.

-Myuri-chan, ce e cu tine?, intreaba curios Naruto.

-De unde ai toate zgarieturile astea...s-si de ce ai sange pe fata?

Vocea Sakurei tremura putin, se vedea ca este speriata.

-Mi s-a parut ca vad pe cineva in padure si am mers sa verific.

-Singura?, tipa Naruto. Kakashi-sensei a spus sa ramanem impreuna, orice ar fi!!

-Si cine era in padure?, intervine Sasuke.

-Am spus ca am crezut ca era cineva, dar m-am inselat.

-Atunci a sarit un iepuras din boscheti si te-a ranit pe spate?

Ma uit cu coada ochiului la spatele meu si puteam vedea cateva zgarieturi si hainele de pe mine putin rupte.

-Da.

Toti fac o privire putin uimita.

-C-cum a...,Naruto incerca confuz sa-si gaseasca cuvintele dar nu prea ii reusea.

-M-am speriat si m-am dat in spate cu cativa pasi in plus, apoi am alunecat si am cazut cu spatele de trunchiul copacului.

Bineinteles ca nu ma creseau, dar nu aveam de ales. Sasuke o ia inainte ca semnal sa plecam si inaintam si noi.  Chiar daca nu ma intelegeam cu Sakura la inceput, incet incet ne apropiem. Dar asta nu inseamna ca o sa fim genul ala de prietene care dau petreceri in pijamale si isi fac coafuri uneia alteia. Naruto inca se tinea cu mana de stomac si se auzeau destul de tare matele lui ghiortaind.

-Naruto, ti-e foame atat de rau?

-Sakura, matele mele cer ramen de o ora.

Ea chicoteste.

-Atunci ne vom oprii in oras sa mancam.

-Nu, trebuie sa avem grija de cineva mai intai, asta e misiunea noastra.

-Ca sa ai grija de cineva, trebuie sa ai si putere, deci va trebui sa mananci. Oricum, toti o sa mancam la un moment dat.

Din cate observ, uneori se inteleg, alteori se cearta. Am fost si eu intr-un grup de prieteni candva. Ne certam, ne impacam, ne bateam si ne impacam iar. Copilaria mea a fost una destul de frumoasa si chiar imi este dor. Dar din pacate nu pot sa dau timpul inapoi sa revin la varsta de doisprezece ani. Inainte ca Yashiro sa fi facut ceea ce a facut, cand eram in familie si ne bucuram de fiecare lucru marunt. Si noaptea trecuta am adormit greu, pentru ca ma tot gandeam unde este si ce face, daca ii mai pasa de mine si matusa sau nu. Nu stiu unde este si nici cum sa dau de el, tot ce pot face este sa dau totul uitarii, fara sa mai sufar din cauza amintirilor.