Capitolul 60

11 0 0
                                    

-Inca nu te potolesti cu acest comportament fata de lord? Intervine Kabuto.

Fara sa il bag din nou in seama il atac direct si brusc, dar el sare pe alta creanga. Nu puteam sa il prind, era prea rapid si avea mai multa experienta in lupta corp la corp. In timp ce mergeam dupa el, folosesc rapid cele doua jutsuri, anume cel cu pisicile care atacau din aer si cel invatat de mama. Veneau din parti diferite dar scoate rapid o sabie pe gura cu care opreste fulgii si scoate cativa serpi din maneca inghitind pisicile. Cand se astepta mai putin, ajung aproape de el printr-o saritura si pregatesc chakra in pumnul drept ca sa il pot lovii mai tare, dar din aer ma prinde de mana, ma trage spre el dar reusesc sa pun piciorul pe trunchiul copacului impingandu-ma cu putere spre pamant si cade odata cu mine. Scancesc cand ating cu putere pamantul si incep sa tusesc, apoi cand deschid ochii il vad stand deasupra mea zambind larg.

-Ce e cu voianta asta de lupta? Ieri pareai mult mai comoda in prezenta mea.

Inca nu pot sa inteleg ce s-a intamplat aseara.
Isi pune palma pe obrazul meu si ma face sa ma uit in ochii lui apoi incep din nou sa am aceasta senzatie ciudata pe care am mai avut-o. Ma simt de parca toata nervozitatea mea s-a evaporat si a fost inlocuita cu altceva.

-Daca ma mai superi mult, sunt sanse mari sa-mi pierd controlul si sa te omor. Se apropie incet de urechea mea. Asa ca stai cuminte langa noi si nu mai face prostii.

Se ridica de deasupra mea si continua drumul ca si cand nimic nu s-a intamplat. Kabuto ma ajuta sa ma ridic si imi da o roba sau ceva de genul, asemanatoare cu a lui.

-Poarta asta. Sa speram ca nimeni nu te va recunoaste.

Dintr-o data, apare langa noi acel doctor nebun cu un zambet larg pe fata.

-Deja plecati in calatorie?

-Du-te inapoi.

Se uita la mine, apoi la Kabuto, apoi iar la mine.

-Ti-ai scos pisica la plimbare?, rade.

Ma uit urat la el si voiam sa il atac, dar Kabuto imi pune mana in fata.

-Daca mai continui mult cu limbajul asta fata de ea sunt sanse sa mori. Iar eu nu voi incerca sa o opresc pentru ca este munca in plus.

-Aveti nevoie de mine.

-Nu, tu ai nevoie de noi. Tu ai venit aici.

Face o fata serioasa si se uita speriat la mine. Chiar as vrea sa il omor pe omul asta. Ma enerva destul de tare.

-Ea de ce vine?

Kabuto ofteaza din nou, plictisit de replicile si intrebarile lui.

-Este o incapere in satul in care vom merge, unde numai ea are voie sa intre.

Ma uit ciudat la el, asteptand sa explice, dar nu parea ca o va face.

-La ce te referi?, il intreb.

-Tu chiar credeai ca mergi degeaba? Familia regala din Nakadori avea o biblioteca intr-un oras din Tara Pietrelor, unde numai cei din clanul Mirukami pot intra.

Asta nu am stiut, ceea ce este ciudat. Probabil ca nu a avut prea mare importanta daca Yashiro nu a spus nimic de ea.
Orochimaru vine si el langa noi si se uita relativ nervos.

-Nu-mi place sa astept. Tu du-te inapoi in ascunzatoare si termina ce ai de terminat, asta daca nu vrei sa mori de tanar, spune catre doctor.

El ia apoi pelerina din mana lui Kabuto si o despacheteaza apoi o pune pe spatele meu si o incheie cu nasturelul de la gat. Imi pune gluga in cap apoi isi pune din nou mana pe obrazul meu, uitandu-se insistent si se apropie de mine zambind.
Imi intersectez ochii cu ai lui si senzatia aia revine pentru a doua oara in cateva minute.

-Vreau ca tu sa stai cuminte si sa omori pe toata lumea care incearca sa ne intrerupa calatoria.

Ceva ma retinea sa spun nu, desii am vaga impresie ca era ceva ce facea el. Mai exact ce imi facea.

*Yashiro*

Este noapte si raza vizuala este destul de mica, iar asta era un dezavantaj destul de mare pentru noi. Ajungem in dreptul unui rau iar peste el se vedea cu ochiul liber un fel de intrare care ducea in jos. Naruto voia sa o ia inainte dar Sakura il opreste.

-Asteapta. Trebuie sa inspectam perimetrul.

-Sayuri, intru eu primul apoi si voi.

-Yashiro, nu cred ca ar fii-

-Nu am intrebat.

O iau inainte lasandu-i in urma. Ajung repede in fata scarilor si ma uit in jur. Nu era nimeni. Cobor incet scarile si dau peste un hol mai mare si niste camere. Merg la una dintre ele, cea mai apropiata de mine, si o deschid si o briza cu miros de sange vine imediat. Printre acele mirosuri bizare, simt si mirosul sangelui lui Myuri iar asta m-a facut sa fac ochii mari. Aici erau niste paturi si lucruri medicinale, iar pe un raft erau mai multe doze de sange de la diferite persoane carora nu le recunosteam mirosul, iar cand arunc o privire pe masa de langa observ cu usurinta o eprubeta cu sange pana la jumatate. O iau, scot dopul si incep sa miros


New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum