New Team I - Finalizata

Capitolul 28

Hayato devine si mai incordat si strange si mai tare sabia in pumni, iar eu ma simteam din ce in ce mai rau.

-Nu, raspund cu ura. Ceri imposibilul.

-Atunci il vreau pe baiat.

-Nenorocitule, pleaca de aici!, striga cu toata puterea Hayato, scotand de la el doar reactii amuzate.

-Aveti la dispozitie cateva zile. Ori imi dati fata, ori baiatul. Sunt nepotii mei si am dreptul la ei.

Imi bag mana sub rochie si iau kunaiul ce il aveam prins sub un elastic. Il arunc cu forta spre el dar se fereste. Garzile vin si ele si se pozitioneaza corespunzator asteptand comenzile mele sau ale lui Hayato.

-Acum, spune printre dinti Hayato iar garzile alearga cu viteza spre tata care incepuse sa fuga.

Se indeparteaza incet, lasandu-se iar linistea. Merg in bratele lui Hayato, care lasa garda jos si ma strange tare.

-Nu-l lasa sa ne ia copiii, spun printre lacrimile de care abia realizasem.

Imi saruta crestetul capaului si ma strange si mai tare.

-Te iubesc la fel de mult cum imi iubesc si copiii, iar eu nu las persoanele la care tin sa sufere. Sunt copiii nostri si or sa ramana cu noi. Au nevoie de noi.

-Hai sa mergem la ei, probabil sunt speriati.

O iau inainte alergand spre camera lui Myuri. Nu imi imaginam ca o sa vina pana aici si mai ales sa ne spuna asta. Nu imi voi lasa copiii pe mana lui niciodata. Ma simt atat de rau si stresul se acumuleaza foarte mult, atat de mult imcat abia mai pot respira dar trebuie sa raman calma inainte sa ii vad, daca eu cedez la fel vor face si ei. Gardianul director vine la mine sa imi spuna ca a trimis scrisoarea, iar asta ma linistea cu putin. Daca Sayuri vine aici o sa fim pregatiti pentru urmatoarea lui aparitie. Sjung in dreptul camerei ei si imi sterg lacrimile inainte sa intru. Apas pe clanta si deschis usa. Statea in bratele lui Yashiro plangand, iar el o mangaia pe cap.

-Mama?, Myuri se ridica si vine in fuga spre mine strangandu-ma bine in brate. Esti bine?

-Da printesa mea, nu-ti face griji pentru mami si tati, suntem bine.

Yashrio imi arunca priviri cu subinteles si astepta sa vorbesc cu el.

-Vreau sa stai aici si sa nu mai iesi afara. Bine? Eu, tati si Yashiro o sa fim in camera tronului in caz de ai nevoie de noi.

O sarut pe cap, linistindu-se. Merge spre pat, iar el se ridica de acolo. O invelesc si sting lumanarea de pe masuta, apoi il iau si pe Yashiro iesind din camera. Inchid bine usa, apoi il iau si pe el de mana, intelegand ca s-a intamplat ceva grav.

-De ce a venit?

-Va vrea pe voi, inghit in sec.

Ma strange putin de mana, probabil de nervi si griji. Ajugem si in sala tronurilor, unde era cum ma asteptam Hayato care vorbea cu gardienii, fiind foarte stresat si agitat. Il iau in brate pe la spate si il strang de mana intr-un mod linistitor. Cand il vede pe Yashiro il ia barbateste in brate si ofteaza ingrijorat.

-Myuri nu stie, nu? , intreaba intr-un final.

-Nu scumpule si nici nu trebuie sa afle. E prea mica ca sa inteleaga si o sa se sperie.

-Ce facem?, intreb si eu cu ochii inlacrimati spre Hayato.

-Luptam. Luptam pentru copiii nostri. Asta o sa facem. Sayuri o sa vina?

-Nu stiu daca a primit scrisoarea. Am trimis cel mai rapid mesager dar cred ca o sa ajung abia peste cateva ore, raspunde Yashiro.

Un gardian vine si el si ia pozitie dreapta in fata noastra.

-Intaltimea ta, am dublat numarul garzilor de afara si am pus doi gardieni in fata usilor celor mici.

-Bine ai facut, il felicita Hayato. Acum poti pleca.

-Ar trebui sa ne odihnim si noi, abia maine s-ar putea sa ajunga si Sayuri.

Ii mai arunca cateva priviri lui Yashiro si il trimite in camera lui, noi mergand spre a noastra. Imi rezem capul de el, iar el tinea mana dreapta in jurul taliei mele. Azi a fost o zi atat de grea. Mai intai de dimineata am aflat ca Ayanna si Taira au murit, apoi tata a venit aici sa ma anunte ca vrea sa-si ia nepotii de langa parintii lor. Vreau sa il torturez, sa simta ca ii pare rau ca exista, dar sincer imi pare rau ca nu l-am lasat pe Hayato sa il omoare. Asta este latura mea proasta, iertarea.