New Team I - Finalizata

Capitolul 34

-Dupa ce bunicul l-a atacat le Orochimaru, voia sa o omoare si pe matusa Sayuri. Au fost momente groaznice, toti erau imobilizati si speriati. Tsunade si Jiraiya erau prinsi intr-un genjutsu, iar sotul matusii fusese omorat de catre un ninja. Vazand toate astea, am cedat. Am mers la bunicul si i-am zis ca o sa vin cu el doar daca se opreste. A fost de acord. Cu toate astea, am plecat, iar el a chemat toti ninja.

Respiram atat de greu si il tineam strans pe Yashiro, care si el devenise posomorat. Povestea asta m-a facut sa regret toti anii in care am avut ganduri rele despre el.

-Imi pare rau Yashiro.

-Nu trebuie, ma strange in brate. Nu ai stiut.

Ma ridic totusi de langa el si privesc pe geam, incercand sa ma calmez.

-Astazi a fost o zi destul de plina pentru mine.

Yashiro face o fata confuza.

-Ahm, Myuri, dormi de doua zile. Cand ai lesinat, din cauza stresului acumulat si socului era sa-ti pierzi memoria de tot, asa ca Tsunade ti-a dat un medicament care te-a facut sa dormi.

Dintr-o data imi aduc aminte de intalnirea mea cu Orochimaru. In seara asta trebuia sa il ajut cu ce voia el.

-Unde este Sakura?, intreb ca o diversiune.

-Este la spital, ajuta niste pacienti.

-Trebuie sa vorbesc cu ea, mint.

-Abia te-ai trezit de sub efectul medicamentelor, eu zic sa te mai odihnesti.

Daca o sa stau aici sa ma odihnesc, probabil ca o sa ma lase singura apoi pot pleca. Cedez si ma asez inapoi in pat, apoi el ma inveleste. Pleaca, asa cum m-am asteptat si raman singura in camera. Ma ridic repede din pat si imi iau sabiile, kunaiurile si cateva stelute ninja. Cel mai bine era sa ies pe geam, ceea ce si fac. Acum inteleg de ce el stia lucruri despre mine si familia mea, a luptat alaturi de regatul nostru, sau cel putin asta mi-a spus Yahsiro. Probabil ca stie unde se ascunde si bunicul, si daca imi confirma asta poate ca o sa merg chiar eu la el. Asta daca nu e mort.

Ajung in locul unde trebuia sa ne intalnim si ii vad pe el si inca o persoana langa, care avea o masca ciudata pe fata.

-Credeam ca te-ai razgandit.

Cel de langa el ridica garda si tine sabia indreptata spre mine, intr-un mod amenintator.

-Spune-mi ce vrei sa fac ca sa pot pleca mai repede.

-Trebuie sa vii cu noi.

Pufnesc nervoasa.

-In niciun caz. Ai spus ca ai nevoie de ajutorul meu iar acum vrei sa vin cu voi?

-Amenintarea mea inca este valabila. Iar banuiala mea este ca vrei sa-ti vezi si parintii.

Incremenesc si incerc sa ma gandesc bine. Daca o sa merg cu el, probabil ca nici nu-mi mai va da drumul dar o sa-mi vad parintii, iar daca nu merg cu el, sansele ca Naruto, Sakura si Sasuke sa fie omorati cresc cu mult. Inaintez putin spre el, dar ninja-ul se pune in fata mea intr-un mod superior.

-Si cum poti mai exact sa-mi reinvii parintii?, intreb suspicios si rade.

-Lasa asta in seama mea.

Nu sunt sanse sigure sa poata face asta, dar nici nu vreau sa ma risc. Chiar daca am stat putin cu ei, pot spune ca tin la echipa sapte.

-Bine, cedez intr-un final. Te vindec apoi ma lasi sa plec.

Ranjeste si se uita intr-un mod infirmativ spre acel ninja, care da din cap. Lasa sabia jos, scoate o seringa din buzunar si vine spre mine. Ma dau cativa pasi inapoi si inainte sa scot sabia ajunge rapid in spatele meu, tinandu-ma bine in asa fel incat sa nu scap.

-Ce e in seringa aia?

-Nu te putem lasa sa aflii drumul catre ascunzatoare.

Pozitioneaza seringa si infinge acul in piciorul meu drept. Nu a durut atat de tare, dar deja incepe sa ma ia ameteala si somnul pune stapanire pe mine. Inainte sa cad pe spate, ma prinde si ma ia in brate. Incercam sa tin ochii deschisi, sa nu adorm, dar tot ce vreau sa fac este sa dorm, desii stiu ca nu trebuie. Incepeam sa vad in ceata, din ce in ce mai mult, pana cand nu mai voi vedea nimic. Inchid ochii incet, simtind numai pasii pe care ii facea persoana cu masca care ma cara.