New Team I - Finalizata

Capitolul 37

Voiam sa ma smucesc dar ma strange si mai tare de incheietura, incepand sa ma traga dupa el. Il lovesc cu piciorul, aproape cazand si fara sa se astepte il lovesc din nou doar ca de data asta in fata. Cade pe spate si profitand de moment scot repede kunaiul. Il arunc cu putere spre el si se intepeneste in gatul lui asa cum voiam. Incep sa alerg pe scari, vazand din ce in ce mai mult crapatura cu peisajul de afara. Chiar eram sub pamant. Incep sa simt prezenta unor persoane in spatele meu, iar cand arunc o privire observ cu usurinta patru barbati care alergau spre mine. Incep sa simt chiar si un fel de durere in piciorul stang. Cand arunc o privire, observ ca o steluta shuriken era bine infipta in gamba mea, dar totusi incercam sa rezist macar pana ajungeam la suprafata sa ma pot ascunde in padure. Ma simt de parca scarile astea nu se mai temrmina. Aceeasi durere o simt din nou in acelasi picior doar ca intr-un loc diferit ceea ce ma face sa icnesc si sa ma impiedic de una din trepte. Unul dintre ei se apropie cu viteza spre mine iar eu imi scot dintii. Cand voia sa puna mana pe mine, il trag cu ambele maini si il musc tare de umar si cade pe spate incepand sa se rostogoleasca. Bineinteles ca ceilalti trei vin si ei ignorandu-si camaradul. Ce urat.

-Chiar credeai ca poti scapa asa de usor?

Imi adun multa chakra in picior si il lovesc cat de tare pot pe unul dintre ei, care din nou cade pe spate si se rostogoleste. Cei ramasi imi leaga mainile la spate si ma ridica, tinandu-ma de mana.
Ajungem undeva intr-o sala mai mare unde erau multe celule cu oameni in ele. Erau trei etaje iar noi eram la al doilea. Pe acolo se plimbau mai multe persoane avand grija cel mai probabil de liniste. Unul din cei care venisera dupa mine deschide o celula cu o cheie, iar celalalt ma impinge in incapere. Eram intre trei pereti si un gard format din bare in fata. Incuie usa din metal si pleaca fara sa mai spuna nimic. Ghearele imi cresc si cu ajutorul lor reusuesc sa tai funia cu care ma legase si inainte sa ma ridic realizez ca aveam ceva umed pe picior. Deja uitasem de rana care era destul de mare si nu puteam sa ma lupt sau sa evadez de aici cu ea. Ei mi-au spus ceva de medicina mamei pe care am mostenit-o si eu, dar nu inteleg cum se foloseste. Incerc totusi sa am comcentrez si pun mainile deasupra ranii.

*Trecut*

-Sa ma chemi cand invii acel sobolan, spune tata cu ura si tranteste usa, apoi o incuie.

Priveam soricelul pe care tata il credea ceva mai rau, si plangeam din ce in ce mai tare. Nu pot sa cred ca a fost in stare sa omoare un biet animalut, iar mama nu a spus nimic. Tin mainile deasupra lui si elimin chakra verde, incercand sa il reinvii. Sayuri intra pe geam, impiedicandu-se de rochia ei lunga, dar o ignor. Se aseaza pe genunchi langa mine si ma priveate ingrijorata.

-Te-a batut?

Dau din cap.

-Imi pare rau.

-Mie nu. In schimb imi pare rau de el.

Sayuri lasa privirea in jos si reactioneaza de parca abia ce l-a observat pe micut.

-Oh. Este atat de crud. Vrea sa te invete cum sa folosesti chakra medicinala, nu-i asa?

-Vrea sa invat doar ca sa-l ajut pe el. Nu pentru mine. Nu pentru viata mea si nu pentru alte fiinte.

Ofteaza. Datorita auzului fin de pisica, realizez ca inima incepe sa-i bata din nou. Sayuri aude si ea dupa zambetul pe care l-a facut. Zambim amandoua si ne imrbatisam dintr-o data,  bucuroase ca am reusit sa reinvii soricelul. Deschide ochii negrii si incearca sa se ridice, ceea ce m-a facut aproape sa izbucnesc din nou in plans.

-Cum ai reusit?

-Tata mi-a spus ca e ceva din sange, din generatii apuse demult. Trebuie doar sa simt acea putere, acea chakra verde ca sa pot vindeca rani si sa invat cum sa o elimin.

Cheia se aude si tresarim cand tata deschide usa brusc. Cand o vede pe Sayuri ochii lui devin negrii.

-Sayuri, cum ai intrat?

Amandoua taceam si inghitim in sec de frica.

-Spune!!, tipa.

-P-pe geam.

Rade furios si vine incet spre noi, apoi vine si mama in camera care era putin cam speriata.

-Tadashi? Ce s-a intamplat?

Tata se intoarce pe calcaie si merge langa mama.

-Scumpa noastra fiica, a intrat pe geam in camera unde Ayame a fost pedepsita.

Mama face o figura dezamagita.

-Ce e gresit in asta?, se rasteste dintr-o data Sayuri.

Tata vine repid spre ea si ii da o splma peste fata, scotand cateva tipete de la mine. Incep sa lacrimez si la fel si Sayuri care acum era pe jos.

-Esti o printesa Sayuri!! Trebuie sa intelegi asta. Ai citit regulile pentru o printesa impreuna cu mama ta.

-Poate ca nu sunt o printesa decat prin sange. Dar nici tu nu esti un rege. Un rege adevarat isi iubeste familia si nu isi bate copiii, raspunde cu ura.