New Team I - Finalizata

Capitolul 23

Dintr-o data toate amintirile mi se deruleaza in cap si incercam sa le pun in ordine. Imi aduc aminte cand a plecat barbatul acela iar eu am inceput sa plang pana m-am dezhidratat. Nu puteam sa spun cu cine m-am intalnit, pentru ca cel mai probabil ar incerca sa ma ajute sau sa faca ceva de capul ei, iar problema asta are legatura doar cu mine si familia mea, ceea ce nu priveste pe altii. Imi displacea ideea de a mintii, dar uneori daca nu faci asta ai de pierdut.

-Nu imi amintesc.

Imi pun degetele pe tampla si masez putin, apoi ma ridic iar. Sakura isi pune mainile pe umerii mei si ma apasa.

-Trebuie sa te odihnesti.

-Am facut-o destul.

Se da in spate si ma ridic din nou, de data asta cu usurinta. Ies din salon si inchid usa, cu Sakura in urma mea. Ma intreb ce cauta Sasuke acolo asa de tarziu. Probabil voia acelasi lucru, sa-si aseze gandurile in ordine intr-un loc linistit, sau pur si simplu se plimba si m-a vazut din intamplare. Sunt multe variante si nu stau sa le analizez pe toate.  Pielea mi se face de gaina cand realizez ca poate a ascultat conversatia mea cu acel barbat. Sper totusi sa fi ajuns abia dupa ce am lesinat eu. Gandul imi zboara dintr-o data catre margareta de pe masuta din salon. Mi se parea un gest frumos din partes Sakurei.

-Multumesc.

Sakura se incrunta si arunca o privire surprinsa.

-Pentru?

-Pentru floare si fructe, zambesc.

Se uita putin in gol si isi uneste buzele intr-o linie.

-Myuri, nu eu am adus floarea.

-Naruto? Sasuke?

Nu mai aveam alte variante. Doar pe ei trei ii cunosc, si pe sensei bineinteles, deci nu avea cine sa aduca floarea. Desii cred ca si Kabuto ar face asta.

-Nu, raspunde incet Sakura.

-Konohamaru? Kabuto?

Isi impreuneaza mainile si le duce intr-un mod oarecum speriat la gura. Incepe sa ma sperie atitudinea ei.

-Myuri, raspunde incet, fratele tau a venit aseara tarziu.

Tocmai ce am simtit o intepatura puternica in inima mea, atat de puternica incat am inceput sa si tusesc. Nu-mi mai simteam nici mainile, nici picioarele si incepusem sa tremur.

-Poftim?, rad, desii auzisem de prima oara ce a spus.

Nu pot sa cred asa ceva. E imposibil.

-Daca nu ma crezi, uita-te pe lista de vizitatori.

Biroul de informatii era fix in dreapta noastra. Merg cu pasi grei spre masa de lemn ce ma despartea de asistenta si incep cu o voce tremurata:

-Lista de vizitatori. Cine a vizitat-o pe Myuri Mirukami? Ultima data?

Asistenta incepe sa rasfoiasca caietul pe care il avea in fata. Cu cat dadea mai multe pagini, cu atat inima mi se strangea in piept mai repede si aveam din ce in ce mai multe emotii pierzandu-mi rabdarea din ce in ce mai mult. Intr-un final se opreste si traseaza cu degetul cateva linii ca sa nu piarda randul. Da din cap intr-un mod negativ si ridica privirea spre mine.

-Nu avem informatii despre ultimul vizitator. Dar penultimul vizitator a fost Haruno Sakura.

O piatra mi se ia de pe inima, dar mi se pune un bolovan cand ma gandesc ca el chiar putea sa ma viziteze la spital.

-Sakura, esti sigura?

-Aveati ochii la fel.

Imi strang pleoapele sa opresc lacrimile dar esuez. Scap si un scancet fara sa vreau, iar asta ma facea mai mult sa ma enervez. Sakura imi pune mana pe umar ingrijorata nestiind ce sa faca. Nu imi imaginam vreodata ca voi mai ajunge intr-o situatie ca asta, sa-mi pazesc spatele de fratele meu, care mi-a distrus copilaria. Trebuie sa il gasesc, sa fiu cu un pas inaintea lui, chiar daca asta o sa fie greu.

-Unde si cand l-ai vazut ultima data?

-Pai, stiu ca abia venisesi la spital si cand am intrat in salon, el era deja acolo. S-a intors cu fata spre mine si am putut observa cu usurinta ochii lui care pareau destul de inumani. S-a uitat peste umar la tine, a pus floarea in vaza apoi mi-a facut semn sa fac liniste. Ma speriasem.

Nu pot sa imi dau seama ce vrea defapt, sau daca mi-a lasat vreun mesaj subtil de care nu mi dau eu seama. Tor ce pot sa fac este sa il caut si sa il anihilez. Alta solutie nu exista. Maresc pasul catre camin, dar Sakura incearca sa ma incetineasca.

-Myuri, abia ai iesit din spital, mergi mai incet!

-Sakura, este o chestiune de familie la mijloc. Te rog nu te amesteca si nu spune nimanui.

-Dar-

-Atat ti-am spus, ma rastesc amenintator, simtind cum ochii se schimba si mai mult in cei de felina.