Capitolul 7

36 2 0
                                        

Peste un timp ajung si la camin, unde cad lata in pat. Pe drum ne-am oprit din cauza lui Naruto la un restaurant unde am mancat Ramen, apoi a trebuit sa alergam dupa nepotul Hokage-ului prezent, Konohamaru, iar asta chiar nu a fost usor, si mai spre final a trebuit sa-l prindem si pe Naruto care furase niste pergamente destul de importante. Ziua de azi a fost obositoare si sunt tare curioasa sunt ce ma asteapta in cea de maine sau cele de datile viitoare.

•••••

Acelasi ceas enervant. Ma ridic lenesa din pat si merg cu pasi grei pana la baie. Ma pozitionez in fata oglinzii si ma uit atenta la fata mea, cearcanele fiind usor vizibile. Ma spal pe fata si ma racoresc imediat. Sincer tot ce voiam azi sa fac era sa stau in pat, dar nu se poate.
Ma schimb cat de repede pot si ma mai uit inca o data pe fisa. Ora 8:30, sala 12.
Imi iau cheile de pe noptiera si ies din camera. Incui bine usa, apoi o bag in buzunar si cobor scarile.
La parter erau mai multe persoane fata de datile trecute, iar printre ele o vad si pe Sakura. Merg in apatele ei, ii pun mana pe umar si tresare.

-Nu am vrut sa te sperii, rad.

-Chiar te cred, raspunde cu dispret.

-Nu, serios. Chiar n-am vrur sa te sperii. Dar ma rog, ne vedem la sala 12.

Trec pe langa ea ca si cand n-ar fi fost acolo si merg mai departe, asta pana cand vine langa mine mergand cu aceeasi viteza ca si a mea.

-Stiam ca nu vrei sa mergi singura.

-Nu e vorba de asta, doar ca...nu stiu, ma gandesc ca poate..defapt nu vreau sa merg pe strada aia si ma gandeam ca tu poate o iei pe acolo si...
Ma uit ciudat la ea si tace. Bine! Nu vreau sa merg singura, multumita?

Cand iesim pe poarta academiei Sakura se uita intr-un punct fix, acela diind Sasuke. Fata ei drvine putin rosie si zambetul ii apare imediat pe buze. Nu este prea greu sa iti dai seama ca o persoana place alta persoana, adica e vizibil dupa gesturi si actiuni.

-Cat de mult iti place de el?

-De cine?

-Stii despre cine vorbesc.

Se mai uita inca o data la el dar de data asta mai trista.

-Nu conteaza. Orice as face tot enervanta o sa ma considere.

Imi parea rau de ea intr-un fel. Desii nu e treaba mea, crva imi spune sa o ajut

-Du-te la el, o instruiesc.

-Bine, chicoteste si pleaca. Sasuke-kun!!

Imi continui drumul spre academie unde trebuia sa ne intalnim cu instructorul, desii cred ca eu voi ajunge prima. Pe partea stanga vad un magazin cu gustari. Azi n-am mancat nimic, poate imi cumpara totusi ceva pana ajung. Scot banii din rucsacul pe care il aveam in spate dar ii scap din cauza vantului.

-La naiba.

Incep sa fug dupa ei, asta pana cand vad o pisica care ii insfaca in dinti si fuge cu ei. Serios? Alerg dupa ea, asta pana cand intra pe sub un gard de la intrarea unui gang micut. Sar peste el si continui urmarirea pisicii aleia. Este deja 8:28 iar eu imi pierd timpul cu prostii dinastea. Pisica face undeva dreapta si inainte sa sara gardul o prind repede dar scoate niste sunete ciudate si ma zgarie pe brat. Scapa banii pe jos si ii dau drumul scotand un sunet destul de ascutit. Am avut si rani mai grave decat cateva zgarieturi de la o pisica. Iau banii de pe jos si ii bag inapoi in rucsac. Cand ma intorc observ o persoana care statea rezemata de un gard. Avea parul negru si lung, iar fata palida insotita de un zambet ciudat, ochii avand in mijloc o linie ciudata. Trec pe langa el ignorandu-l.

-Myuri. Nu ma asteptam sa te vad aici si acum.

Ma opresc si ma intorc suspicioasa.

-Ne cunoastem?

Zambeste ciudat si isi fixeaza ochii pe mine. Ma speria putin.

-Putem spune si asa.

-Nu stiu ce vrei si sincer nici nu-mi pasa, dar un singur lucru vreau sa stiu. De unde imi stii numele?

Isi linge buzele care probabil erau uscate, limba lui fiind destul de ciudata. Ma stramb si ma uit urat la el.

-Yashiro.

Fac ochii mari fata fiindu-mi aproape palida, picioarele imi erau de gelatina, aproape cedand, iar mainile imi tremurau.

-D-de unde-

-Sa spunem ca am fost prieteni in copilarie.

-Ce faci aici?

Rade intr-un mod ciudat si se apropie de mine.

-Tu ai venit in partea asta, nu iti amintesti?

Imi dau ochii peste cap si ii intorc spatele.

-Ii poti spune ca are o datorie la mine de acum trei ani. Va stii el despre ce este vorba.

New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum