New Team I - Finalizata

Capitolul 2

-Te pot ajuta cu ceva? Si inchide usa te rog.

Ma intorc pe calcaie si merg spre usa.

-Sunt eleva cea noua, Myuri Akira Mirukami

-Da, exclama si i se lumineaza fata, mi-a trimis matusa ta o scrisoare. De unde ziceai ca esti?

-Nakadori, raspund simplu in timp ce ma asezam pe scaunul din fata biroului si il priveam pe domnul din fata mea cum imprastia alte hartii pe birou.

-Asa este, am gasit fisa ta. Ai ajuns cu bine aici? Evident, avand in vedere ca esti aici. Cati ani ai? 16, a spus dupa ce a aruncat cateva priviri pe foaie. Si din ce echipa faci parte?

Ma uitam ciudat la el si incercam sa-mi dau seama ce tot spune acolo, dar vorbea mai repede decat puteam eu sa procesez.

-Pai-

-Oh, desigur. Uitasem, scrie pe una dintre fise. Scuze, sunt putin obosit azi.
Scoate alte hartii dintr-o mapa si mi le da in mana.
Poftim, astea sunt ale tale. Pe foile alea sunt hartile orasului si scolii, cateva reguli ale academiei, cateva lectii pe care le-am facut noi si deasemenea programul tau zilnic. Poti incepe de maine.

Continuandu-si activitatea pe care o desfasura cand am intrat, da de inteles ca trebuie sa plec si asta si fac. Ma ridic si imping putin scaunul cu piciorul pentru a-l pune la locul lui. Cand sa deschid usa biroului ma opreste.

-Oh, ai uitat sa semnezi aici.

Merg la el, imi pun intr-o mana hartiile pe care le aveam, ma aplec putin si iau pixul din mana lui.

-Si pentru ce semnez?

-Ca ai luat fisele si ai luat la cunostinta regulile academiei.

Semnez unde mi-a aratat apoi pun pixul pe birou.

Ma intorc si ies din birou. Acum ce fac? Cred ca trebuie sa merg la camin, care nu stiu unde este. Asta este partea proasta din toata aceasta viitoare experienta, dar ma voi obisnui cu orasul si cu oamenii de aici. Prima oara trebuie sa ies din scoala asta, care avea multe coridoare dar am memorie vizuala deci stiu pe unde trebuie sa o iau ca sa ajung la iesirea principala. Copiii inca hoinareau pe aici si am primit aceleasi expresii faciale pe care le-am observat si cand am intrat. Poate toata lumea se cunostea in scoala asta iar eu eram jucaria cea noua si ciudata.
Am ajuns afara si inainte sa cobor scarile incercam sa-mi dau seama pe unde sa o iau si cand mi-am dat seama ca stau in mijlocul drumului, m-am dat la o parte iar fara sa vreau am simtit cum am calcat pe cineva. Cand m-am intors sa-mi cer scuze baiatul parea destul de suparat.

-Ai si tu grija pe unde mergi.

-A fost doar o greseala nu trebuie sa te rastesti asa, ii raspund urat, dar tot ce am facut a fost sa-l enervez mai tare.

Reactionez imediat cand isi indreapta pumnul spre mine, prinzandu-l de maini si dandu-l peste cap. Scanceste cand il lovesc cu spatele de bordura, iar prietenii lui nu faceau sltceva decat stateau si se uitau.
Ma apropii de urechea lui, tinand cu greu hartiile alea in mana.

-De acum, incearca sa accepti si scuze.

Cobor incercand sa imi vad de treaba in continuare. Mi s-a confirmat ca majoritatea de aici sunt destul  de artagosi si reactioneaza cu lupta imediat, indiferent ce se intampla. Am mai intalnit genul asta de oameni, in multe parti ale lumii.
Ajunsa la poarta, privesc stradutele care imprastiau multi oameni si ma gandesc pe unde sa o iau.

-Cum a fost aco-

Prind mana celui care a pus-o pe umarul meu si inainte sa il lovesc ma opresc. Era acelasi baiat care m-a condus la biroul acela.

-Hei, esti bine?, rade.

Imi inchid ochii si oftez.

-Da, sunt doar obosita. Vreau doar sa ajung la camin sa ma odihnesc.

-Si eu tot acolo mergeam, daca vrei mergem impreuna.

Devine ciudat. Toti sunt asa de acrii iar el este dispus sa ma ajute. Singura nu puteam sa ajung deci singura optiune era sa merg cu el.

-Bine.

Iesim pe poarta academiei si mergem tot inainte, pe unde am si venit.

-Inca nu mi-ai spus numele tau.

-Nici tu pe al tau, rad si zambeste.

-Kabuto Yakushi.

-Ei bine Kabuto, eu sunt Myuri.

-De unde vii? Si mai exact de ce ai venit aici?

-Nu cred ca este asa de importanta informatia asta.

E a doua oara cand ma intreaba. Va trebui sa am mare grija cu baiatul asta. Si sunt sigura ca o sa ne mai intalnim pe undeva pe aici.
Am luat-o pe unde am venit eu iar cei 3 copii erau inca acolo si inca se certau, banuiesc. Cand il vad pe Kabuto se opresc.