Intram in camera si Hayato inchide usa, apoi isi da o parte din haine jos pentru a se relaxa. Eu in schimb, merg in fata oglinzii si imi dau coroana jos, apoi imi desfac parul. Ma uit la mine si ma gandesc cand am crescut atat de repede. A trecut atat de repede timpul. Parca ieri eram doar o fetita care inca incerca sa controleze bine sangele de felina si se antrena in fiecare zi, iar azi sunt regina si mama. Mama a doi copii pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si regina unui sot pe care il iubesc la fel de mult. Si ei doi au crescut. Imi aduc aminte perfect cand mi l-au dat prima oara pe Yashuro in brate, eram la ferma regala si totul s-a intamplat pe neasteptate acolo. Apoi pe Myuri, care a venit tot pe neasteptate, dar eram acasa. Atunci eram doar cu Sayuri, iar peste cateva zile a venit si Hayato care nu stia ca nascusem. A inceput sa planga de bucurie, fiind foarte fericit ca era si tata de fata. Iar acum, au crescut. Se pot descurca si singuri de acum, nu trebuie sa mai stau eu mereu in spatele lor sa ii atentionez de diferite lucruri. Asta ma deprima, nu voiam sa creasca. Dar stiu ca intr-o buna zi or sa fie si ei la casele lor, cu copiii lor, iar eu si Hayato privindu-i fericiti. Iar daca se ajunge la nepoti, pot spune ca scopul meu in viata a fost atins si as simtii ca misiunea mea de mama s-a incheiat complet.
Tresar cand mainile lui Hayato imi inconjoara abdomenul pe la spate.
-Stiu ca esti trista, dar iti dau cuvantul meu de onoare ca o sa stam cu copiii nostrii pana la batranete.
Zambesc cand termina propozitia. Ma intorc intre bratele lui si il strang tare.
-Te iubesc Hayato.
-Si eu, raspunde apoi ma saruta.
Imi e dor de momentele dintre noi, dar momentan trebuie sa ne concentram pe Yashiro si Myuri. Si din pacate si pe tata, care s-a gandit sa-mi faca mie viata un calvar. Sting lumanarea, singura sursa de lumina fiind cea a lunii. Ne punem in pat si ne acoperim cu patura. El statea pe spate cu fata spre tavan si eu cu capul pe pieptul lui gol, jucandu-ma cu degetele.
-Daca vine inapoi?, intreb cu vocea tremurata.
-O sa fim pregatiti.
Greata ma apuca dintr-o data si ma ridic in fund. Strang patura bine in pumni si incerc sa imi revin. Hayato se ridica si el si ma freaca pe spate.
-Esti bine?
-Da, raspund desi nu eram.
Stomacul si gatul incep sa ma arda dintr-o data, ceea ce ma face sa tresar si sa merg rapid spre baie. Merg langa veceu si stau deasupra lui, dand afara tot ce am mancat astazi. Il aud si pe Hayato cum se da jos din pat si vine incet spre mine. Se apleaca la nivelul meu si se uita ingrijorat.
-O sa vorbesc cu bucatareasa sa schimbe mancarea.
Strang din ochi. Poate trebuie sa stie si el.
-Hayato, nu e de la mancare.
-Dar?
Imi unesc buzele intr-o linie si ma ridic. Ma spal bine pe fata apoi ma sterg, pe cand el astepta putin stresat sa vorbesc.
-Ayame imi spui si mie ce ai?
-Si zilele trecute am avut aceleasi simptome.
-Simptome?
Oftez.
-Nu e ceva sigur, am doar vaga banuiala.
-Esti cumva insarcinata?
Raspund afirmativ, ceea ce l-a facut sa se uite socat spre mine. Probabil a intrebat doar ca fapt divers, iar raspunsul meu l-a dat putin peste cap. Iar dupa expresia lui, nu-mi pot da seama daca e fericit sau suparat.
-P-poftim?, se balbaie. Tu esti-, adica tu chiar..din nou?
Dau din nou din cap iar gestul meu l-a facut sa zambeasca larg. Vine spre mine si ma ia strans in brate sarutandu-ma cu putere. E fericit si la fel sunt si eu, doar ca nu vreau sa il aduc pe lume pana cand nu rezolvam problemele cu tata. Nu vreau sa pateasca ceva, el, Yashiro sau Myuri. Ne desprindem din sarut si isi pune fruntea pe a mea.
-O sa fie fata.
-De unde stii?, chicotesc.
-Presupun doar. Le spunem copiilor?
-Nu, raspund simplu. Nu acum.
Rade bucuros si ma strange din nou in brate.
-Myuri o sa stie acum cum este sa fii sora mai mare.
Greata ma apuca din nou si ma smucesc din bratele lui mergand inapoi langa veceu. Hayato avea privirea aia de: am mai trecut prin asta dar tot nu stiu ce sa fac. Ma amuza putin.
-Vrei sa iti aduc apa?
-Sunt bine.
CITEȘTI
New Team I - Finalizata
FanfictionMyuri, printesa satului Nakadori, aproape obligata de matusa ei sa mearga in Konoha pentru antrenament zilnic, ajunge sa il cunoasca pe unul dintre sanninii legendari, fiind greu convinsa de acesta sa devina aliati.
