New Team I - Finalizata

Capitolul 59

*Yashiro*

-Hideyo? Ea doar imi zambeste larg. Ce faci aici?

Nu-mi spune nimic apoi vine dintr-o data in bratele mele si aproape ca incepe sa si planga.

-Yashiro. Mi-a fost atat de dor de tine. Ai idee cat ma bucur ca m-a recunoscut?

O indepartez si ma uit bine la ea.

-Ai ramas la fel. Doar parul ti-a crescut, spun aproape indiferent.

-Vreau sa vorbim.

-Nu am timp. Am ceva de facut.

-Ai ceva de facut mai important decat sa stai de vorba cu logodnica ta?, spune putin trista.

Incep sa ma enervez si nu e bine.

-Hideyo, nu am timp.

Trec rapid pe langa ea si stiu sigur ca o sa inceapa sa planga. Dar nu mai conteaza acum. Sunt sanse mari ca noi o sa gasim pe Myuri si nu trebuie sa pierd vremea. O ajung din urma pe matusa, care se uita cu un zambet ciudat la mine, iar cand ma uit la ea isi muta privirea.

-Ai de gand sa-mi spui de ce zambesti?

Ea ofteaza.

-Ma gandesc la voi doi.

-Sayuri, eu si Hideyo nu suntem impreuna.

-Ma refeream la faptul ca tu o sa ai curand o iubita dupa cum se vede, iar Myuri poate venii oricand sa ne spuna ca are un iubit.

-De ce crezi ca voi avea curand o iubita?

-Fata bucatarului iti face ochi dulci, la fel si toate fetele care trec pe langa tine iar Hideyo a venit aici pentru tine. In orice caz, nu iti voi tine un discurs in legatura cu relatiile pentru ca esti destul de mare si stii cand si cum sa alegi fata perfecta pentru tine.

Matusa dintotdeauna a fost intelegatoare. Si inca este. Imi aduc aminte ca eram la castel in Nakadori, iar eu cu Myuri furam gustarile din bucatarie pentru ca mama nu ne lasa sa mancam prea multe si de cate ori venea matusa ne dadea tot ce voiam. Eram asa bucurosi.

-Sper ca ea sa fie acolo si sa o luam acasa.

Se uita nostalgic la mine si se intristeaza brusc.

-Si eu Yashiro. Cand o vom  gasi o sa mergem acasa in Nakadori.

 Ajungem afara unde erau si Naruto cu Sakura si ne asteptau.

-Ce a durat atat?

-Nu mau conteaza, hai sa mergem.

*Myuri*

Deschid ochii incet si observ ca eram in pat, in camera. Cand corpul meu revine la viata peste cateva secunde, simt ca sunt lipita de cineva, iar cateva suvite de par negre stateau peste fata mea. Intorc putin privirea si observ un Orochimaru care dormea si respira incet. Fac ochii mari incercand sa-mi dau seama ce cauta aici si de ce ma tine in brate. Cu grija, ii indepartez mana de pe abdomenul meu si ma ridic incet din pat ca sa nu cumva sa simta.

-Ce naiba, spun in sopta cand observ ca eram doar in lenjerie.

Fac ochii si mai mari cand pun piesele cap la cap, anume ca eu nu aveam haine iar el doarme langa mine.
Voiam sa ies pe usa dar aud cateva sunete ciudate si ma intorc. Ma uit spre pat si nu mai vad decat asternuturile deranjate, asta pana cand simt o mana rece pe spatele meu si tresar.

-Ce s-a intamplat Myuri?

-Poti sa-mi explici si mie de ce sunt-

El inchide ochii si surade.

-Nu s-a intamplat ceea ce crezi tu.

Atunci de ce sunt doar in lenjerie? Nu pot sa inteleg.

-Nu peste mult timp o sa mergem la o plimbare. Imbraca-te, spune apoi iese din camera.

Ma rezem de pat si incerc sa imi aduc aminte amanunte, desii mu resuesc in mare parte. Stiu ca a venit, apoi am inceput sa ne sarutam si de aici devine in mare parte in ceata. Kabuto intra si el in camera cu o atitudine putin superioara.

-Trebuie sa mergem in Tara pietrelor pentru a cauta niste informatii despre o persoana. Noi ii vom tine spatele lordului.

-De ce as face asta?

Ofteaza nervos.

-Pentru ca-

-Nu am nevoie de motive. Nu sunt slujitoarea lui.

-Trebuie sa ii fii loaiala.

-Ca de nu?

Ranjeste si isi pune ochelarii mai bine pe nas.

-Fa ceva gresit si vei afla.

Deja ma enerva. Iau rapid din buzunarul lui Kabuto un kunai si-l indrept spre inima mea, dar inainte sa-l infing mi-l ia rapid si imi prinde una din maini nervos.

-Ce naiba crezi ca faci?, se rasteste.

-Decat sa mai stau aici cu voi, mai bine mor.

Pe asta am spus-o gandindu-ma la ceilalti. La persoanele pe care nu pot sa le vad pentru ca ma tin priozniera aici.

-Nu te mai purta copilareste si pregateste-te. Si ai grija cum vorbesti cu lordul, spune pe un ton amenintator si calm in acelasi timp, apoi paraseste incaperea.

Poate totusi de data asta reusesc sa scap. Imi iau repede hainele si le pun pe mine, apoi ma incalt.

Pe hol nu era nimeni iar iesirea era libera. Stai, chiar era libera? Ma uit in stanga si in dreapta si nu vad pe nimeni. Urc incet scarile, uitandu-ma in urma mea ca sa nu cumva sa ma vada cineva. Cand ajung la ultima treapta de sus, incep sa alerg rapid prin padurea mai putin deasa, fericita ca am scapat. Alerg cat de repede pot si incerc sa ma pierd cat mai mult printre copaci, ca sa nu imi mai dea de urma. Cateva sunete ciudate incep sa se auda si ma opresc brusc, apoi ma urc cu rapiditate intr-un copac.
Printre arborii inalti, il observ pe Kabuto stand intr-o pozitie ca si cand tocmai a aruncat cu ceva, apoi cand ma uit mai bine indreapta mea vad un kunai cu un pergament exploziv. Inainte sa tip, explodeaza, dar nu atat de rau, ci doar o mica pocnitura urmata de ceva fum. Ma dezechilibrez si cad pe spate, dar sunt prinsa de cineva si cand deschid ochii fata amuzata a lui Orochimaru ma face sa cobor imediat din bratele lui. El incepe sa rada, iar pe mine ma face sa ma enervez si mai rau.

-Din cate stiu eu pisicile au echilibru.

-Poate ca m-am dezechilibrat mai devreme, dar macar eu n-am nevoie de alte persoane care sa ma apere. Ti se mai spunea sanin, pufnesc.

Ma pun pe pozitia de a folosii un jutsu si il aleg pe cel invatat de la mama. Spun cuvintele potrivite si multi fulgi de zabada sub forma de shurikenuri apar indreptandu-se spre el, dar se fereste. Nu are rost sa folosesc jutsuri de la indepartare, trebuie sa il atac direct. Imi scot ghearele si merg cu viteza spre el si incerc sa il zgarii, dar din nou se fereste. Sar pe creanga unui copac apoi fac trei dubluri, amestecandu-ma printre ele, iar una ramane pe pozitie dreapta urmarind tot ce se intampla, iar asa parea ca ea este cea adevarata. Ne indreptam spre el, dar nici nu se concentra pe noi, ci pe persoana falsa care credea ca e adevrata. Il vad pe Kabuto cum arunca un kunai iar clona dispare, iar bineinteles ca asta m-a dat imediat de gol si judecand dupa fata lui Orochimaru care se uita ba la mine ba la clone incruntat, si-a dat seama de strategiile mele ceea ce era cu o sansa in minus sa scap de ei.

-Ai facut clone apoi te-ai amestecat printre ele si ai lasat una deoparte ca sa para ca este cea adevarata. Asta este destul de interesant.

Sar brusc spre el, dar reuseste sa se fereasca si sare pe o creanga.  Clonele celelalte diapar si raman doar eu, uitandu-ma in sus spre el.