Capitolul 65

9 0 0
                                    

~Diminneata~

*Yashiro*

Tara Pietrelor nu era foarte mare. Aici nu erau decat trei sate care deasemenea, erau mai mici, dar importante pentru Nakadori. Mergem in al doilea sat, unde era si biblioteca. Mai mult ca sigur asta vrea. Si cel mai probabil se foloseste de Myuri ca sa o poata lua pentru cine stie ce lucruri.

-Yashiro, daca nu sunt nici aici?

Inghit in sec.

-O sa ne gandim la alte metode sa o gasim. Acum stim sigur ca Myuri e cu Orochimaru. Avansam din ce in ce mai mult cu informatiile si incet vom ajunge la ea.

-Ai dreptate, ofteaza.

Cum intram in sat, majoritatea persoanelor ne recunoscut si ne arunca priviri mirate, fericite si confuze. Unii oameni voiau sa ne opreasca sa vorbeasca cu noi, iar altele se opreau din activitatile lor cand ne vedeau.

-Regina Sayuri! Printule Yashiro! Bine ati venit.

Ii multumesc bunicutei pentru urare si merg mai departe spre biblioteca. Aveam putine emotii, deoarece imi imaginez doua situatii. Prima fiind ca noi sa ajungem acolo, iar cartea sa nu mai fie, ceea ce ar insemna ca ei au plecat deja pana sa ajungem noi si vom rata inca o ocazie de a o lua pe Myuri acasa, iar a doua ar fii..ei bine..sa ne intalnim cu ei acolo. Asta mi-ar da emotii mari deoarece Myuri ar putea refuza sa vina inapoi cu noi acasa din cauza constrangerii lui Orochimaru.
Mi se intrerup gandurile cand matusa ma apuca de brat si ma strange, apoi observ cum se apropiem din ce in ce mai mult de biblioteca. Era exact in fata noastra si parca se marea cu cat inaintam.

-O sa il omor pe Tadashi.

Ma uit confuz la ea. Nu am astsptam sa spuna asta, acum.

-Ce ti-a venit sa spui asta dintr-o data?

-Din cauza lui am ajuns in situtatia asta. Daca nu era el asa dur, acum voi erati langa Ayame si Hayato.

Cand intram in biblioteca, pasim incet spre cealalta usa care ducea in sala principala, unde era si cartea. Pe jos erau doi oameni care pareau a fi morti, iar asta nu inseamna decat un singur lucru. Deschid usa si ma uit in centru, unde era suportul pe care trebuia sa stea, dar era gol.
Dau un pumn nervos in perete iar Sayuri tresare apoi imi pune mana pe umar.

-Yashiro trebuie sa fie prin zona. Inspira adanc, imi spune si asta si fac. Simti mirosul?

-Nu miroase decat a sange.

-Exact! Miroase a sange proaspat. Asta inseamna ca au murit curand.

Avea dreptate. Ies rapid din cladire si fara sa vreau dau peste cineva, acela fiind un om batran si cade pe jos. Imi cer scuze si il ajut sa se ridice, dar cand ma vede se pune inapoi pe jos in genunchi.

-Printule Yashiro! Umile scuze pentru neatentia mea!

-E in regula.

Voiam sa plec dar ma prinde de haine.

-Printule Yashiro, cartea mamei tale a fost luata.

-Stiu. Si mai stiu ca nu e vina voastra, o s-o aducem inapoi.

-Nu, am adus-o eu.

Scoate cartea din traista sa si mi-o pune in brate. Incep sa rasfoiesc paginile si mi se confirma ca asta e cartea ei. Asta inseamna ca Myuri si Orochimaru nu au fost aici? Dar in cazul asta..de ce ar fii gardienii morti?

-Cine a luat-o?

-A fost luata de Calugar. Avea nevoie de ea pentru a ajuta persoanele ranite care s-au accidentat. Eu o aduceam inapoi.

-Si care a fost motivul pentru care a omorat gardienii?

El se uita ciudat la mine si abia acum observ ca inca statea pe jos. Il ridic si ii spun ca nu trebuia sa stea in genunchi.

-Imi pare rau, dar nu stiu despre ce vorbiti.

Oftez.

Calugarul satului vine si el langa noi si face o plecaciune. Era destul de batran.

-Dragul meu Yashiro, ce te aduce pe aici?

-Cartea mamei Calugare. Am nevoie de ea urgent.

-De asta am venit aici. Am fost informati ca niste persoane ciudate au intrat in biblioteca si peste putin timp au plecat.

-Cate persoane erau?

-Trei persoane. Unul parea un copil.

Inchid ochii ca sa ma calmez. Ei erau. Deci cum a zis si Sayuri, trebuie sa fie prin zona.

-Au plecat demult? Intreb.

-Acum putin timp.

Sayuri vine si ea langa noi si ii saluta politicos pe cei doi. Cand vede cartea in mainile mele, mi-o ia imediat si incepe sa se uite peste ea.

-Asta e-

-Cartea mamei. A fost la Calugar pentru rezolvarea unor probleme si din cate am inteles acum putin au plecat si ei. Doi adulti si un copil. Si probabil daca nu au gasit cartea au plecat.

-Defapt, incepe calugarul, am lasat o alta carte acolo. Stiti foarte bine ca satul nostru nu are ninja experimentati si din aceasta cauza se fura multe lucruri destul de repede si des. Iar din aceasta cauza am mutat locul cartii oroginale undeva printre rafturi, ca sa para o carte neimportanta.

Sincer ma bucur ca au facut asta, pentru ca o va tine in siguranta. Le dau cartea inapoi si plecam. Ar trebui sa ne grabim cat de mult putem ca sa ii prindem din urma.

New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum