Capitolul 62

13 0 0
                                    

Era a lui Myuri. Nervos dau cu piciorul intr-un scaum care se rupe in bucatele si dau cu pumnul in raftul cu acele monstre si cad toate pe jos. Simt cateva intepaturi de la cioburi in maini, iar sangele curgea incontrolabil si nu stiam daca este al meu sau de la celelalte. Ies rapid din camera, vrand sa le perchezitionez si pe celalalte, dar cand ies vad o persoana care purta un halat cu o privire nebuna si parea destul de calm.

-Tu cine esti?, intreb nervos.

-Sa intrii in casa cuiva si sa intrebi cine este persoana pe care o vezi acolo, este mai rau decat un banc prost.

Vreau sa il atac dar inainte de asta observ ca picioarele imi erau prinse cu niste plante ciudate. Un om statea in partea mea dreapta cu mainile impreunate, insemnand ca el controla asta.

-Tu semeni extrem de mult cu fata aia. Yuri parca? Myra? Raya?

-Ce naiba tot spui acolo?

-Myuri! Exclama fericit. Iar tu, judecand dupa varsta ta, inseamna ca esti fratele si banuiesc ca ai venit dupa ea.

-Unde este?

El rade ciudat.

-Daca erai aici de dimineata poste ca o prindeai. Au plecat.

-Au plecat? Cine mai e cu ea?, intreb din nou cu acelasi ton nervos.

Sayuri si Sakura coboara si ele, iar cand ma vad vor sa vina spre mine dar o alta persoana le opreste, formand brusc niste bare in jurul lor din plante cu tepi, ca sa nu poata scapa, apoi acel nebun incepe sa rada.

-Yashiro!, striga matusa.

Daca ma uit mai bine Naruto nu este aici dar nu era momentul sa intreb unde e.

-Yashiro deci. Stii, sora ta chiar e interesanta. Tocmai ce voiam sa fac niste teste cu sangele ei, dar daca le-ai spart va trebui acum sa iau alta monstra, se plange.

-Daca te-ai atins de ea-

-Nu, rade. Eu nu. Doar daca ma uitam la ea aproape ca ma omora. Dar nu pot spune nimic despre Orochimaru-sama.

Fac ochii mari iar Sayuri pare ca intra intr-un soc si ramane stana de piatra.

-Orochimaru?, intreb aproape in soapta.

-Da, ranjeste. Aseara surioara ta parea foarte incantata de compania lui. In camera ei.

Accentueaza cuvintele. Asta inseamna ca minte.

-Unde vrei sa ajungi?

-Nu asta e scopul meu. Oricum, o sa fiti morti in curand. Mai ales daca lordul afla ca ati fost aici.

-Myuri nu ar face niciodata asa ceva.

Abia dupa ce am spus asta mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus Sayuri, anume despre abilitatea lui de a controla persoane.

-Inseamna ca nu iti cunosti destul de bine surioara. Propun sa aveti mai multe activitati in familie, poate asa invatati sa va mai cunoasteti. Oh, defapt stati. Voi o sa muriti azi, iar ea ramane cu Orochimaru. Imi pare rau, ma luase gura pe dinainte.

Nervos, tai rapid acele plante si incep sa alerg spre el, dar persoana care le tinea se pune in fata lui iar el incepe sa fuga. Inainte ca cel ce il apara sa faca ceva, resusesc sa ii infing un kunai, pe care il scot rapid din buzunar, in gat si cade pe jos. Fac o replica care sa se ocupe de celalt ce le tinea pe fete si alerg dupa acel bastard. Intru pe prima usa pe care o vad si dau peste o camera pe jumatate goala unde nu era nimeni. Ies rapid din ea iar urmatoarea usa de pe acest rand era intredeschisa. O deschid cu rapiditate, iar lumanarea ce era aprinsa se stinge dim cauza curentului format. Aici era un pat dezordonat si o masa. Daca ma uit mai bine, pe pat erau niste haine iar eu incep sa ma apropii incet de ele si iau o bluza in mana, una albastra mai mica si o miros. O strang tare la piept cand realizez ca era a ei, era a lui Myuri care nu este aici si caateva lacrimi incep sa-mi cada. Mi-e prea dor de ea. Impachetez bluza si o bag in buzunarul interior al pelerinei si o iau si pe cealalta. Asta era mai mare, dar mirosul nu-l recunosteam, dar nu-mi trece lrin gand alta persoana decat Orochimaru. Nebunul avea dreptate, sarpele ala a pacalit-o pe Myuri.

Arunc bluza pe jos si ies rapid din camera incepand sa-l caut din nou pe acel om. Mai fac inca doua clone pe care le trimit la matusa si Sakura, in caz de aveau nevoie, dar sigur aveau daca nu au venit inca aici si intru pe alta usa unde era intuneric, dar cu ajutorul. Elementului de foc, aprind o lumanare cu degetele mele care au format o flacara mica.

New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum