Capitolul 38

18 2 0
                                        

-De ce nu puteti si voi doua sa fiti ca si Ayanna si Taira?

-Lasa-le Yanko. Daca vor mai vorbii asa cu parintii lor or sa  vada ce urmeaza.

Cu toate astea mama si tata pleaca iar eu merg repede la Sayuri care incepe si mai tare sa planga.

-Ayame, pronunta printre suspine, o sa plecam de aici intr-o zi, iti promit.

*Prezent*

Fac ochii mari cand observ ca rana incepe sa se vindece incet.

-Imposibil, imi soptesc.

Se pare ca eu chiar am mostenit asta de la mama. Nu era o minciuna. Taietura shurikenului se inchide si nu ramane decat sangele care deja cursese pe picior. Ma ridic si adun chakra in pumnul drept, dar inainte sa lovesc gratiile Kabuto vine impreuna cu Orochimaru uitandu-se ciudat la mine.

-Un mort si doi raniti. Unul dintre ei a fost muscat iar ceilaltit loviti si aruncati pe scari, spune completand o fisa.

Orochimaru rade zambind infricosator.

-Nu credeam ca ii poate invinge, dar se pare ca m-am inselat.

-Daca nu-mi dati drumul de aici-

-O sa scoti gherutele si o sa ne zgarii?

Ma incrunt la afirmatia lui. Ma apropii de gratii ajungand destul de aproape de Orochimaru.

-Daca nu imi dai drumul din celula asta, nu te vei mai vindeca.

Devine serios la fata dintr-o data.

-Da-i drumul.

-Dar-

-Kabuto nu trece peste cuvantul meu.

El doar da din cap si executa. Scoate cheile de la spate si o rasuceste in broasca. Usa se deschide in urma unui sunet ciudat si pasesc incet afara din ea. Cand trec pe langa il imi prinde mana si ma strange, apropiindu-se de urechea mea.

-Daca incerci ceva-

-Kabuto, il atentioneaza.

Imi da drumul la mana si trec pe langa ei fara sa-mi mai pese. Usturimea de pe brat, pe care abia acum am realizat c-o am, incepe sa-mi provoace un disconfort urias. Pun mana in dreptul ei si elimin chakra verde, pe care o simteam curgand prin organismul meu. Asa cum ma asteptam rana dispare si imi continui drumul spre naiba stie unde.

-De ce nu ne-ai zis ca ai invatat sa folosesti chakra medicinala?

Ma opresc si ii simteam respiratia lui Kabuto pe ceafa mea.

-De ce nu mi-ati spus ca ma veti tine cu forta aici?

El doar tace. Macar asa i-am inchis gura.

-Vino cu mine.

O ia inainte si incep sa-l urmez.

Intram intr-o camera unde erau mai multe paturi si oameni. Kabuto se opreste in dreptul unuia, care nu parea ca respira, ca si cand ar astepta ceva.

-Vindeca-l.

Ma uit confuza la el si lasa nervos privirea in jos.

-Nici macar nu stiu cum.

-Te-ai vindecat pe tine, vindeca-l si pe el.

-Nu cred ca pot reinvia oamenii.

-Nu este mort. Am facut doar cateva experimente pe el.

Oftez si imi pun mainile deasupra pieptului lui. Reusesc sa elimin chakra verde dar ma simt de parca mi-ar trebui cu mult peste cantitatea mea.

-Concentreaza-te numai si numai acolo. Incearca sa simti tu cum aceasta persoane se vindeca, sau macar sa simti chakra. Sau poti incerca-

-Nu am nevoie de incurajare, spun intr-un mod urat facandu-l sa taca.

Vorbea prea mult si asta ma enerva in momentul de fata.

-Nu te incurajez. Vreau doar sa inveti mai repede cum sa folosesti asta pentru ca vreau ca lordul sa se vindece.

-Iar eu vreau ca tu sa taci ca sa ma pot concentra, spun calma aproape in soapta

-Esti tare incapatanta. Mi-am dat seama de prima data cand te-am vazut.

Rad.

-Multumita tie am invatat o lectie noua. Sa nu am incredere in persoanele pe care abia le cunosc.

Voia sa mai spuna ceva dar isi muta privirea pe omul jumatate cadavru de pe pat care incepe sa tuseasca.

-Unde sunt?, intreaba ragusit.

Kabuto zambeste intr-un mod mandru si se uita la mine.

 -Nu ma asteptam sa reusesti asa de repede. Tu chiar esti fiica Ayamei.

Imi ingustez ochii si ma uit fix in ochii lui.

-Ai cunoscut-o?

-Din pacate nu, raspunde si isi ridica ochelarii inapoi pe nas. Dar am auzit multe despre ea. Inclusiv de la Orochimaru.

Simt cum puterile mi se diminueaza si camera incepe sa se invarta cu mine. Chiar aveam vaga impresie ca se va intampla asta dupa ce am folosit multa chakra. Capul incepe sa ma doara foarte si cateva junghiuri simteam in dieferite parti ale mainilor, dar totusi ma rezem de pat.

New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum