New Team I - Finalizata

Capitolul 42

-Dupa cum vezi, lordul nu poate folosii mainile.

Plec nervoasa din camera si trantesc usa in urma mea. Nu stiu de ce trebuia sa ma astept la asta. Chiar nu stiu. Merg repede spre iesirea din acest loc dar sunt multe persoane care stau in fata scarilor. Se aduna un loc uitandu-se la mine. Unul din ei chiar face o replica care vine spre mine cu viteza. Imi las coltii sa creasca si ochii trandforamndu-se deasemenea, apoi il atac brusc. Sar pe spatele lui si ii bag cu forta un kunai in spate apoi dispare. De data asta erau mai multi si sansele erau mai putine sa ies. Trebuia sa ma controlez, sa incerc sa fac un plan pentru a iesii de aici, dar nu pot, nu ma pot oprii, simt ca trebuie sa ii atac si ceva ma retinea, anume constiinta mea. Capul incepe sa ma doara dintr-o data, iar eu cad in genunchi pe podea cu mainile pe cap, strangand tare sa alung durerea. Ridic privirea si vad unul dintre acei oameni cu mainile impreunate cu ochii fixati pe mine, asta pana cand simt o prezenta in spatele meu si se opreste din a-mi provoca mie durere.

-Vrei sa nu te mai comporti ca un copil si sa te potolesti?

Ma ridic si ma pozitionez in fata lui.

-Fie ca o sa ma lasi tu sa ies de aici de buna-voie, sau voi gasii eu un plan, tot o sa reusesc sa scap de aici, raspund cu o calmitate exagerata.

-Stiu ca te simti nefolositoare acum, dar-

-Explicatiile tale sunt mai nefolositoare decat o piatra in momentul asta, ii raspund cu ura si trec pe langa el fara sa-mi pese, dar incepe sa rada incet.

-Voiam sa o fac in asa fel incat sa nu te doara.

Simt cum vine rapid spre mine, dar actionez ferindu-ma si sarind peste el. Scoate un kunai de naiba stie unde si voia sa ma injunghie probabil cu el, dar ma feresc la timp. Se opreste un moment sa ii anunte subtil pe acei oameni care pazeau scarile sa ne lase in pace. Baiatul asta chiar avea chef de o lupta. Imi adun cat de mult venin pot in dinti si sar din nou cand nu este atent. Il vedeam din aer cum se uita in stanga si in dreapta si abia cand aprope cad peste el se uita in sus. Imi deschid gura si imi infing dintii in gatul lui, simtind cum elimin tot veninul prin venele lui. Ii scot apoi sar inapoi pe podea din spatele lui si isi pune mana in locul muscaturii, eu stergandu-ma la gura.

-Sper ca mai ai antidot si pentru aia.

Se pune incet cu genunchii pe podea si incepe sa respire greu.

-Esti atat de naiva, rade.

Imi fixez privirea incruntata pe el, ascultand ce urma sa spuna.

-Tu chiar credeai faza cu reparatul mainilor?

Imi ingustez ochii nervoasa si incep sa si transpir.

-Ce vrei sa spui?

-Gandeste logic. Pe Yashiro n-aveam cum sa-l capturam, pentru ca este prea puternic, la fel ca Sayuri si Tadashi. Tu esti singura din clan care ar fi fost in stare sa creada orice si sa te convingem sa vii aici.

-Ce problema ai cu clanul meu?

-Nu am nimic cu clanul tau. Suntem doar interesati de puterea acestuia.

Sangele de pisica. Despre asta era vorba deci. Intr-un fel are dreptate, inca am ramas cea mai slaba, dar lucrul asta o sa se schimbe. Voiam sa il atac din nou, dar cineva ma prinde de brat, anume unul din pazitori.
La naiba cu acel venin. De ce nu-l pot folosii de mai multe ori?

-Las-o Haruki. Haide Myuri. Da tot ce ai mai bun din tine.

Omul imi da drumul si raman nemiscata langa el, strangand pumnii. Decid totusi sa plec, sa merg in camera mea sa ma linistesc. Incep sa plang. Incep sa plang din pricina faptului ca nu mi-am ascultat familia, ca abia am aflat adevarul in legatura cu parintii mei si Yashiro si nu pot sta acum langa el, sa recuperez anii pierduti, din cauza ca imi facuaem sperante false ca-mi voi revedea parintii. E mai dureros decat suna.
Ma lovesc de cineva fara sa vreau dar ma prinde inainte sa cad. Observ in jurul meu, din nou, acele maini pline de sange. Ma smulg din bratele lui si intru rapid in camera, trantind usa. Ma asez pe jos in genunchi incercand sa-mi abtin plansul dar nu reusesc si incep sa-mi strang hainele de pe mine in pumni, cu toata forta mea.  Ochii ma usturau si in acelasi timp erau fierbinti din cauza lacrimilor. Scap un suspin fara sa vreau, dar imi pun mana rapid la gura, apoi iau perna din pat si imi pun fata in ea, unde incep sa dau drumul plansetului