New Team I - Finalizata

Capitolul 9

Ceilalti se intorc cu priviri uimite si parca se prefac intr-o stana de piatra cand il vad pe prietenul lor pus la pamant. Daca nu voiam sa pastrez chakra pentru situatii mai serioase, probabil ca toti erau morti pana acum.

-Nu mai subestimati pe nimeni niciodata.

8:42. Hm, am fost destul de rapida. Cand ajung in clasa, ceilalti inca asteptau. Ma asez langa Sakura si o imping apoi ii fac semn spre Sasuke. Intelege ceea ce vreau sa spun si zambeste.

-Am venit impreuna, zambeste.

Usa se deschide iar instructorul apare fara vreo emotie pe fata, macar de i s-ar vedea.

-Imi cer scuze ca am intarziat. De azi avem o misiune de facut, asa ca puteti sa va faceti bagajele.

Ne uitam intre noi fara sa stim ce vrea sa spuna.

-Bagajele?

-Da. Vom sta intr-un loc timp de cateva zile, sper sa nu fie prea multe.

-Pai unde? Si de ce?, intreaba Sakura nedumerita.

-O sa va explic pe drum. Peste fix 10 minute sa fiti la iesirea din Konoha, spune si pleaca.

Naruto incepuse sa topaie pe toate bancile enervandu-l pe Sasuke, care pufneste si pleaca.

-Da! Da! O misiune noua!, tipa.

-Naruto!, tipa si Sakura. Termina!!

-Misiune!! Merg sa-mi fac bagajele. Cine ajunge ultimul, o sa ramana la nivelul de chunin, rade si zburda pe hol ca o caprioara ce abia a descoperit o pajiste cu iarba proaspata.

Ajunse la camin, Sakura intra in camera ei care era langa a mea. Pe hol il vad pe Kabuto care statea in dreptul usii fata in fata cu mine si parea ca se cearta cu acea persoana.

-Daca nu are pergamentul pana maine stii ce o sa urmeze.
 
Baiatul inchide usa speriat iar el incearca sa se calmeze. Merg langa el si ma uit curioasa.

-Esti bine?

Cand ma vede parca fata isi pierde rosul de la furia de dinainte si i se lumineaza total.

-Myuri. Ridic o spranceana. Ahm, lasa capul in jos, da sunt bine. Doar niste probleme personale. Tu nu trebuia sa fii cu Kakashi acum?

-Cu instructorul? Nu. Trebuie sa mergem intr-o misiune, unde vom sta cateva zile si merg sa-mi fac bagajul.

-Instructorul? rade. Sensei poate.

Sensei. Termenul asta nu e folosit in Nakadori.

-Pot venii cu tine daca nu te superi?, intreaba rusinat scarpinandu-si ceafa.

-Da, poti. Dar nici tu nu trebuia sa fii cu senseiul tau?, accentuez cuvantul 'sensei'.

-Nu. Adica da. Nu conteaza.

Descui usa si intram. Imi dau rucsacul jos si il pun undeva langa dulap. Kabuto se aseaza pe pat si imi urmarea fiecare miscare.
Eu in schimb, sortam hainele le care le iau si pe care le las aici. Oricum, pentru cateva zile nu vor trebui prea multe haine.
Ca sa ma simt mai comod, imi dau masca jos de pe nas, apoi ma asez langa el.

-La ce te gandesti?

Se vedea ca era abatut, sau cel putin juca teatru foarte bine.

-Copilarie.

Stramb din nas. Probabil ca ii era dor de prietenii lui vechi, sau de parintii lui sau ceva de genul asta. Ma ridic putin stresata si incep sa bag hainele in ghiozdan.

-Cum a fost a ta?

Ma opresc putin si imi inchid ochii pentru a ma calma.

-Nu vrei sa-mi spui despre a ta? Tu esti cel suparat aici.

-Da, ai dreptate.

Nu stiu ce i-a venit sa ma intrebe de asta. Ori ma indoiesc prea mult de oameni si exagerez, ori el era doar curios. Oricum nu cred ca ii voi povestii ceva din dramele copilariei mele, mai ales fiind un strain.

-In ce oras mergeti?

-Asta nu stiu, ii raspund si trag fermoarul ghiozdanului. Si oricum, daca as stii ce importanta ar avea?

-N-am vrut sa te supar, spune cu putina falsitate in voce.

Daca voi continua jocul asta, vom ajunge la o cearta, iar de la o cearta vom ajunge cel mai probabil la o lupta, ceea ce nu-mi doresc, deci cea mai buna decizie e sa-l ignor. Imi pun materialul peste nas din nou si deschid usa. Kabuto se ridica si el cu capul in pamant, putin nervos si iese. Incui usa si merg in spatele lui.

-Si? Pe cine ai mai cunoscut?

-Ce ti-a venit sa ma intrebi asa dintr-o data?

-Eram doar curios.

Oftez.

-Pe nimeni interesant. Cunosc doar persoanele pe care stii tu ca el cunosc.