New Team I - Finalizata

Capitolul 26

Scoate un pufait amuzat. Ajungem in dreptul usii si apas pe clanta. Intru impreuna cu Tsunade, apoi ea inchid usa. Inauntru, era Kakashi-sensei cu...Yashiro. avea o tigara in mana si o pelerina mare gri. Fata lui era putin schimbata, dar nu mult. Paralizez si raman stana de piatra, ochii incepand sa ma intepe. Tremuram de nervi dar si din cauza socului in acelasi timp. Yashiro radea apoi cand m-a vazut fata lui devenise una total mirata si serioasa. Ne uitam unul la altul, fara sa spunem nimic si asta devenea din ce in cr mai stresant. Tsunade si Kakashi erau martori aruncarilor noastre de priviri si probabil unei batalii. Pune tigara in scrumiera si inainteaza incet spre mine, intre timp eu am dezvoltat ochii de felina si dintii ascutiti.

-Myuri?

Tremuram din ce in ce mai tare si membrele abia daca le mai simteam. Era o senzatie groaznica si neasteptata. Scot kunaiul din buzunar si il tin strans in mana dreapta. Alerg dintr-o data spre el si indrept kunaiul spre inima lui, dar inainte sa il ating macar cu varful imi prinde mana dintr-o singura miscare si ma strange. Incerc sa scap din stransoarea lui, dar nu pot, ces ce ma face sa il lovesc cu genuchiul in stomac, dar se fereste. Ma suceste iar mainile mele le da peste cap si ajung la spate incrucisate si profitand de moment imi las capul pe spate brusc si aproape il lovesc, iar asta l-a determinat sa-mi dea drumul incheieturulor fara sa vrea. Ma intorc rapid si atac cu kunaiul intr-o directie aleatorie si il zgarii pe umar, lasand o zgarietura vizibila prin taietura bluzei. Pelerina lui era pe jos, langa el. Ma opresc si ma uitam la zgarietura care se facea din ce in ce mai rosie, incepand sa curga picaturi de sange. Imi retrag coltii si ma calmez, respirand greu.
Ma retrag din birou fara sa-mi pese de strigatele celorlalti care se auzeau cu ecou in urma mea. Incep sa alerg spre iesirea din academie cat de repede pot. In toti acesti ani am crezut ca il pot omori fara nici o problema, dar aparent nu este asa. Daca m-am inmuiat la o zgarietura, sa il las fara suflare va fi cel mai greu lucru pe care l-as face in viata mea. Incep din nou sa plang, gandindu-ma la ceea ce i-am facut. Nu merita lacrimile si mila nimanui, e un om groaznic si nu vreau sa mai fie fratele meu. Ajung afara si incerc sa ignor toate gesturile celorlalti de ingrijorare si mainile de ajutor. Uneori satenii de aici ma enervau la culme si cu greu ma abtineam sa nu fac vreo scena. Sakura, Naruto si Sasuke veneau si ei spre academie, alergand. Cand ma vad, se opresc si se uita cu ingrijorare. Incerc sa trec de ei dar Sasuke ma prinde de mana si ma intoarce brusc.

-Nu asa de repede.

-Daca nu ma lasati sa plec, o sa fie rau pentru voi.

-Eu zic sa te calmezi sa vorbim, apoi mergem inapoi la spital.

-De ce as merge inapoi acolo?

-Pentru ca ai plecat fara sa fi fost externata.

Imi trag mana si ofteaza. Sakura se apropie de mine si se uita intr-un punct fix, in pupilele mele.

-Myuri, noi vrem sa te ajutam.

Inainte sa raspund, il observ pe Yashiro mergand incet spre noi. Avea aceeasi atitudine. Aceleasi gesturi. Acel ceva care imi trezea amintirile copilariei mele alturi de el si familia noastra. Nu mai rezist. Bag mana in buzunar iau un kunai, dar nu mai aveam. Ca solutie, iau cateva stelute si le arunc spre el, dar isi pune mana in fata si toate se intepenesc in bratul lui, in locuri putin indeprtate una fata de cealalta. Le scoate fara nici o problema din mana si nu se stramba, chiar daca durea. Si stiam ca il doare pentru ca pe haina lui apareau pete rosii care se mareau incet. Nu se oprise din mers nici macar doua secunde si era din ce in ce mai aproape de mine. M-am blocat si nu mai stiu ce sa fac, nu pot sa ma misc. Inima mea pompa sangele extrem de tare iar ochii mei exprimau ura. Multa..ura. cand ajunge in fata mea, ma ia in brate pe neasteptate. Ma strange puternic si ofteaza deasupra umarului meu. Eu doar tineam mainile nemiscate pe langa corp si incercam sa-mi controlez suspinele, care veneau unele peste altele pana cand nu le mai puteam face fata. Isi ridica barbia de pe umarul meu stang si ma priveste atent in ochi.

-Atat de naiva.

Serios? Asta are de spus dupa ani de zile in care nu ne-am mai vazut? Voiam sa ma simt bine in bratele fratelui meu mai mare, sa simt bucurie ca il vad intr-un sfarsit, dar tot cee simteam era confuzie si ura.