New Team I - Finalizata

Capitolul 33

-Yashiro?, spun incet.

Incep sa alerg spre ei, dar ma opresc cand infinge sabia in stomacul mamei. Parca nimic din jur nu mai conta si nu mai auzeam strigatele celorlalti. Nu mai conta asbolut nimeni, decat ea, mama. Picioarele mele se fac de gelatina si cad in genunchi, privind cu lacrimi fierbinti scena crimei. Tata alearga spre Yashiro si inainte sa il loveasca cu sabia, actioneaza in acelasi mod ca si in cazul mamei. Durerea pe care o simt acum e inexplicabila, ireala, ceva ce nu am mai simtit pana acum. Incep sa tip foarte tare, incat atrag atentia tuturor care se luptau, inclusiv a lui Yashiro.

~Ayame~

Hayato statea in fata mea si cu sabia indreptata spre cei doi Yashiro. Tata voia sa il induca in eroare si nu putea sa actioneaze pana cand nu isi dadea seama care e cel real. Pana si vocea era la fel. Unul dintre ei vine amenintator spre el si nu putea sa faca altceva decat sa vada ce voia sa faca. Il apuca de haine si il arunca putin mai departe, ceea ce m-a facut sa tip. Celaallt Yashiro vine spre mine cu sabia. Amandoi erau falsi. Vedeam cum varful ei se apropia de mine, simtind parca moartea mea. Se pare ca nu imi voi putea indeplinii misiunea de mama pana la capat. Nu o sa-mi vad nepoteii si nici copiii pe care urma sa-i am. Nici macar nu le-am spus copiilor despre ei.
Hayato se lupta din greu in indepartare cu inamicul si incerca din rasputeri sa il invinga. Ma bucur ca a intrat in viata mea, dar intr-un fel imi pare rau ca l-am bagat in lumea mea. I-am daruit niste copii pe care tata ii vrea cu disperare si am provocat suferinta si lor si lui Hayato. L-am iubit si inca il iubesc, la fel cum imi iubesc si copiii si cum i-as fi iubit si pe ceilalti doi. Varful se apropie din ce in ce mai mult de mine, dar nu puteam sa ripostez pentru ca stomacul ma durea. Hayato il invinge pe acel om si alearga repede spre mine, dar e prea tarziu, inevitabilul s-a intamplat. Ianmicul se intoarce brusc si procedeaza la fel cu sotul meu cum a procedat si cu mine. Incep sa plang cu ultimele lacrimi pe care le mai aveam si sufeream in tacere, singura. Un tipat familiar se aude si ma uit spre sursa. Myuri? Mii de fiori ma trec cand o vad.

-Myuri!! Pleaca! , tip chiar daca intreg corpul ma durea ingrozitor.

Ma ridic, asta fiind foarte greu si ii iau sabia lui Hayato din mana, care parea mort. Alerg cat de repede pot spre Myuri si ii infing sabia in spate celui care voia sa o atace, apoi cade lat pe jos. Ajung si eu pe jos, dupa ce puterile mele se pierd. Orochimaru ajunge si el aici, si il rog in soapta sa ii stearga memoria lui Myuri. Nu vreau sa traiasca cu imaginile astea in cap, vreau sa-si faca viata fara sa stie de lucrurile astea.

-Mama!!, tipa extrem de tare.

Sayuri vine langa mine si ma apuca strans de mana. Vorbea mult si repede si incerca sa ma bandajeze cu un material rupt dar o opresc. O trag spre mine si o fac sa-mi promita ca va avea grija de ei doi. Ma mai uit inca o data la Myuri care avea ochii inchisi si lacrimi uscate pe obraji, iar Orochimaru ii tinea mana pe frunte.
Peste cateva secunde, tata vine lanaga noi si ne priveste fara emotie. Tsunade si Jiraiya tipau din spate, dar pareau ca sunt imobilizati sau ceva. Tata il ataca prima oara pe Orochimaru si intrerupe procesul de stergere. Ii apuc mana lui Myuri si o strang bine. Deschide ochii si se uita la mine socata.

-Te iubesc.

Dupa asta, realizez ca nu mai simteam durerea. Ma simteam doar obosita si tot ce voiam sa fac era sa dorm. Inchid ochii si de aici nimic nu se mai vede.

*Prezent*

-A fost o clona, suspin.

Ochii ma usturau foarte tare si puteam sa jur ca ii aveam rosii. Stateam in bratele lui Yashiro care ma mangaia incet  in timp ce povestea.