New Team I - Finalizata

Capitolul 39

Imi pun mana pe cap vrand sa stopez cumva durerea. Fara sa vreau alunec si cand sa cad pe jos sunt prinsa de cineva. Intorc privirea si incerc sa-mi focusez ochii pe persoana care m-a prins. Orochimaru se stramba intr-un mod dureros, de parca cineva sau ceva ii provoca durere. Ma uit spre mainile lui care ma tineau de mijloc si observ cum pielea lui era pe jumatate crapata si sangele ii curgea neregulat. Fara sa vreau inchid ochii si ma simt ca dusa.

••••••••

Eran in aceeasi camera. Cand ma gandesc ca in urma cu putin timp am fost aruncata intr-o celula iar acum stau intr-un pat parca ma gadila un firicel de ras. Ma intreb de cate ori am lesinat in ultimele zile si ce pot face ca sa-si revina corpul meu. Ma dau jos din pat si ies pe usa care ma duce intr-un hol. Deja-vu. Una dintre multitudinea de usi statea intredeschisa si imi atrage atentia. Pasesc incet spre ea si il observ cu ochiul liber pe Orochimaru stand in pat si un om ciudat care incerca sa-l serveasca cu ceva.

-Asta o sa va ajute.

El nu statea decat cu capul in jos si strangea cearceaful, chiar daca il dureau mainile. Sau cel putin asta se intelegea. Dar sincer acele canale de carne vie nu pareau tocmai nedureroase, mai ales ca aproape ca ii curgea sange incontinuu. Strange si mai tare cearceaful in pumni apoi ridica privirea, care parea sa fie una de psihopat. Scoate o sabie ciudata pe gura si il decapiteasa pe acel om. Isi retrage sabia si continua sa mototoleasca asternutul, scotand si cate un sunet de durere din cand in cand. Decid totusi sa intru si eu, pentru a-l lua la intrebari. Cand ma vede face aceeasi fata ca mai inainte.

-De ce ma tii aici?

-Nu este destul de clar?

-De ce nu mai lucrezi cu familia regala din Nakadori?

-Nu imi arde de joaca acum, Myuri.

Imi vorbeste de parca ma cunoaste de atata timp si ma enerva putin. Defapt, el chiar ma cunoaste de mult timp. Mai bine plec, nu are rost sa il mai iau la intrebari daca stiu deja ca nu imi va raspunde. Inainte sa ies pe usa, vocea lui putin ragusita ma face sa ma opresc.

-Cand a devenit cicatricea ta completa?, intreaba cu putin amuzament.

Ma intorc cu mainile in san pe calcaie si ma uit insistent la el.

-De unde stii de asta? Parintii mei n-ar spune de chestia asta unui necunoscut.

-Asta e partea amuzanta, eu nu sunt un necunoscut, rade.

-Saninii nu voiau decat sa ajute. Atat. Nu erau persoane apropiate carora sa le spuna secrete de familie.

Acum spuneam doar ce imi spusese Yashiro, deoarece inca mi-e greu sa-mi amintesc de trecut.

-Vad ca de asta iti amintesti.

-Spune-mi. De unde stii despre cicatrice?

Zambeste intr-un mod bizar ceea ce m-a facut sa simt un fior in tot corpul.

-Eu si matusa ta am avut o relatie mai speciala.

Relatie mai speciala deci. Imi dau ochii peste cap si pufnesc.

-Nu am motive sa te cred.

Rade ragusit.

-Se vede ca ai crescut si ca te-ai maturizat. Daca nu aratai la fel, puteam sa spun ca nici nu te cunosc datorita comportamentului.

O persoana intra in camera si ia o pozitie dreapta in fata lui.

-Totul este bine?

-Ai invatat tehnicile?, intreaba ignorandu-l pe barbat.

-Mai am ceva de lucrat, raspund indiferenta .

-Orochimaru-sama, intervine persoana necunoscuta de mine, un nou Hokage a fost ales pentru sat, anume doamna Tsunade.

-Tsunade? Neasteptat din partea ei.
 
Un nou hokage? De ce are nevoie el de aceste informatii?

-De data asta va trebuii sa venim cu un plan mai bun. Este mai puternica decat al treilea.

Ma uitam nervoasa catre Orochimaru care zambea ciudat, ceea ce facea aproape mereu.

-De data asta? Voi ati avut de aface cu moartea acelui hokage?

-Daca ai fii de mult timp in oras ai stii de ce facem astea.

Merg spre el nervoasa si ii apuc fortat incheieturile strangand tare.

-Ai idee cat a suferit un copil din cauza ta?

Sangele incepea sa curga si mai mult si scotea sunete de durere si in ciuda acestui lucru inca mai vorbea printre micile tipete.

-Ce s-a intamplat? Dintr-o data iti pasa de oameni?

-Nu-mi pasa!, tip. Doar m-am regasit pe mine in el.