New Team I - Finalizata

Capitolul 36

Asta deja devenea o situatie grea si neasteptata. In niciun caz nu nu voi sta aici, si nu pot sa inteleg cum de ei cred ca voi ramane de buna-voie.

-Te credeam altfel , spun cu ura si el rade.

-Toata lumea crede asta.

Matusa avea mare dreptate. Sa n-am incredere in nimeni pentru ca multi nu isi arata adevarata fata. Am trecut peste cuvantul ei si uite unde am ajuns, sa fiu arpoape tinuta cu forta intr-un loc pe care nu l-am mai vazut si nu stiu unde este.

-In orice caz, nu-ti imagina ca poti face ce vrei tu. Esti in preajma adultilor, care sunt mult mai puternici decat tine, asa ca din nou, spune si se apropie de mine soptind, sa nu-ti treaca prin cap sa faci ceva de care ai putea regreta.

-Kabuto, este de ajuns pentru astazi. Du-o in camera ei si daca nu respecta regulile, stii ce sa faci.

Orochimaru iese din camera mergand cine stie unde, iar eu raman cu acest psihopat mintal in camera. Scoate din buzunar seringa in care era sangele meu si il pune intr-unul dintre aparate, tastand ceva pe ele.

-Du-te in camera ta si stai acolo. Din pacate nu pot sa parasesc laboratorul acum. Daca aflu ca nu ai stat acolo, o sa vezi de ce sunt in stare, ma ameninta si pufnesc.

-Am fost nevoita sa ma lupt cu persoane mai puternice decat tine, deci nu-ti inchipuii ca-mi este frica de tine, eventual de amandoi.

Se roteste incet pana cand ajunge cu fatat spre mine si rade nervos.

-Tu chiar crezi ca daca o sa te lupti cu noi o sa castigi? Nu trebuie decat sa te ating cu un deget si deja esti moarta.

-Nu prea cred, il provoc.

-Daca lordul nu avea nevoie de ingrijire medicala, erai moarta demult. Acum du-te in camera si stai acolo pana te chemam nou, altfel o sa dormi intr-o celula. Si crede-ma...conditiile sunt la un nivel mult mai jos decat in camera pe care ti-am dat-o.

Plec pur si simplu fara sa mai spun ceva, ca sa ma pot plimba pe aici. Poate totusi gasesc si iesirea. Nu am de gand sa stau cu nebunii astia doi. Kabuto e atat de diferit fata de cum era in sat, iar asta e un lucru destul de rau. Adica genul asta de comportament bipolar voluntar este pus in miscare cu un scop, un scop pe care nu-l stiu si nici nu ma prea intereseaza, tot ce vreau acum este sa gasesc o iesire sau ceva de genul asta. Deschid usa unei camere la intamplare, unde era o sala mare cu cateva lemne puse pe tavan aiurea. Peretii erau si ei decorati cu cateva bucati de lemne carora nu le vedeam rostul si erau dintr-un material ciudat. Cand ajung lanaga perete, pun degetele peste simtind ceva moale ceea ce ma face sa apas, simtind o amestecatura putin umeda si fertila. Suntem cumva sub pamant? Altfel nu-mi explic de ce arata camera asta asa. Decid sa plec totusi de aici.
Gandul imi zboara la activitatile lor. Pentru ce faceau teste? Sau de ce? Optional, pentru cine? As mintii daca as spune ca nu ma intereseaza asta, chiar sunt curioasa ce fac ei. Si nu inteleg ce vor sa-mi faca si mie, desii n-o sa-i las. Ma intreb ce face Yashiro, care sigur e foarte suparat. Sincera sa fiu si eu sunt trista, avand in vedere ca dupa trei ani de zile in care am planuit cum sa-l omor mi-a aparaut fara sa ma astept in fata spunandu-mi o poveste din trecutul nostru care a dovedit nevinovatia lui. Ma intreb cum aratau cele doua printese, ale caror nume le-am uitat. Printesa florilor si printesa zapezii, astea chiar se potrivesc inocentei.
Dau peste niste scari care pareau destul lungi si simt peste fata mea o briza rece. Duceau afara. Cand sa le urc, cineva ma prinde de mana si ma intoarce brusc.

-Parca tu trebuia sa fii in camera, spune persoana pe care n-o mai vazusem pana acum.