New Team I - Finalizata

Capitolul 15

-Bun, sa stabilim niste reguli. In primul rand, eu voi sta in spate, ca sa verific bine zona si sa nu cumva sa ne atace de la spate. Tu Takuma vei sta in fata mea iar Naruto in fata ta, apoi fetele in capat.
In al doilea rand trebuie sa respectam urmatoarele: nu ne despartim, deci stam numai impreuna, nu ne batem intre noi,  Naruto.., spune facand o mica pauza ca sa se uite la Naruto, care aprea deranjat de ceva,
iar in caz de cineva este ranit, il vom ajuta sau il vom cara pana in oras unde il putem trata. Intrebari?

-Da, ridica mana Naruto. De ce esti tu liderul?

-Poate pentru ca sunt cel mai matur de aici, inaintea lui Myuri si stiu ce decizii sa iau pentru binele tuturor.

-Takuma, ai tot ce iti trebuie la tine? Ca sa putem pleca mai repede de aici.

-Puteti pleca si de acum, pufneste. N-am de voie sa ajutorul unor ninja nepriceputi.

Naruto isi pune mana la spate, nevazand ce vrea sa faca cu ea. Se uita urat spre Takuma care parea plictisit si strange din dinti. Sasuke isi pune mana pe frunte, semn ca este deranjat de situatia in care se afla cu el.

-Rasengan!

-Naruto!! Opreste-te!, tipa Sakura.

Inainte sa reactioneze Sasuke, imi scot sabia si o arunc in acelasi timp in care Naruto plecase de pe loc inspre Takuma si se intersecteaza exact la timp. Sabia trece prin valul de chakra iar blondul isi retrage mana speriat si se uita la mine. Iau sabia de pe jos si o pun inapoi in suport ca si cand nimic nu s-a intamplat, lasand cateva guri cascate in jurul meu.

-In cinci minute sa plecam, ii anunt si ies pe usa pe care venise si Takuma.

Acea usa dusese afara, exact unde voiam sa ajung. Nu sunt genul careia sa-i placa munca in echipa, dar ar trebui sa ne intelegem mai bine. Naruto ar trebui sa asculte de Sasuke, chiar daca sunt la fel de buni amandoi. Sau cel putin asta am vazut eu. Iar Sakura este undeva la mijloc. Nu se baga in discutii dar intervine atunci cand Sasuke are probleme sau ceva de genul. Senseiul Kakashi am inteles ca este dintre cei mai buni, deci i-a antrenat asa cum trebuie, dar singura problema aici este incapatanarea.
Si nu stiu de ce, dar din ultima vreme ma simt mult mai matura fata decat trebuia sa ma simt la varsta asta. Dar porbabil m-au afectat si alte criterii, cum ar fii actiunile negative pe care le-a provocat fratele meu in trecut si legat de parintii nostri. Desii spun ca trebuie sa las totul in urma..tot la asta ma gandesc. Si am aceasta senzatie ciudata cum ca il voi vedea curand, ceea ce imi displacea complet. Cineva imi pune mana pe umar, dar o prind puternic de incheietura intorcandu-ma brusc.

-Sakura, m-ai speriat.

-Imi pare rau. In legatura cu lantisorul, iti multumesc din nou. Iti voi da banii cat mai curand.

-E un cadou.

-Stiu, dar a costat destul de mult si ma gamdesc ca nici tu nu mai asa de multi bani si-

-Eu primesc bani de la matusa mea in plus. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine. Doar bucura-te de el.

-Multumesc. L-am vrut atat de mult pentru ca si mama mea avea unul la fel. Doar ca si l-a pierdut.

Nu stiam ca parintii Sakurei nu mai sunt.

-Imi pare rau de parintii tai.

-Nu sunt morti, rade putin. Doar ca sunt plecati de foarte mult timp.

Imi pare rau de ea. Cred ca ii este foarte dor de ei. Dar prin toate astea ea invata sa se descurce singura si sa se maturizeze. Baietii vin si ei impreuna cu Takuma, care nu parea prea incantat de ideea ca o sa mergem cu el.

-Sa mergem!, zambeste Naruto.

O luam drept inainte, pe aleea din padure, urmand sa ne indeplinim misiunea, chiar daca vom avea probleme pe drum.

••••••

-Naruto, esti groaznic, comenteaza si Sakura.

-Dar era aici!, tipa rasturnand rucsacul cu susul in jos.

-Hai sa ne continuam drumul catre castel si lasa ramenul.

Suntem in oras de douazeci de minute, iar de mai bine de jumatate din ele am asteptat ca Naruto sa gaseasca niste cupoane pentru mancare gratis.

-Naruto!!, tipa iar Sakura. Haide!

Takuma o ia inainte fara sa ne mai bage in seama. Asa a fost tot drumul. Nu a prea vorbit si nu ne baga in seama de cate ori incercam sa vorbim cu el. Sa nu mai spun ca s-a speriat de o amarata de veverita care trecuse cu viteza prin fata noastra, sarind la Naruto in brate care a cazut cu tot cu el.

-Luati-o inainte, eu nu plec pana nu mananc.