Capitolul 35

20 2 0
                                    

Ma trezesc cu mari dureri de cap si o ameteala cumplita care pusese stapanire pe mine. Eram intr-o camera, nu foarte mare si spatioasa, fara geamuri, un pat si o masa. Arata aproape normal. Ma ridic in fund apoi imi mut picioare peste pat, ajungand cu ele pe jos. Pun mana pe masa si ma ridic incet si chiar daca mai aveam putin si cadeam, ajung in picioare. Cu pasi mici merg spre usa si o deschid si dau de un fel de hol unde erau alte usi, printre care si una mai mare care parea ca duce intr-un loc important. Aleg sa merg pe acolo si ce era in spatele acelei usi, era o sala imensa cu multi stalpi mari si grosi. Cobor incet scarile si merg cu pasi destui de grei pana ajung langa un stalp de care ma si rezem. Imi pun mana pe cap si apas tare din cauza durerii ce imi provoca un discomfort urias, dar incerc sa indur. Abia acum realizez ca pe picioare nu mai aveam decat bandajele ce le purtam mereu, ce imi acopereau mai bine de jumatate din picior, o bluza si o pereche de pantaloni scurti, iar masca nu mai era pe fata mea.

-Te-ai trezit deci.

Ma intorc greu si ma uit spre usa si ce vad ma face sa simt fiori in tot corpul. Kabuto statea cu bratele incrucisate langa Orochimaru, care ii facea semne subtile. Kabuto vine langa mine si ma ia de mana.

-Hai cu mine, te voia ajuta sa scapi de durerea aia.

Inca ma uitam socata la el, incercand sa-mi dau seama daca este chiar el sau pur si simplu am eu vedenii.

-Kabuto?

-Vii sau nu?

Ma trage putin de mana si aproape ma dezechilibrez dar ma prinde si ma ia in brate, incepand sa mearga cine stie unde. Inca nu pot sa inteleg ce cauta el aici si mai exact cum a ajuns aici. Voiam sa ii pun atatea intrebari dar ma simteam slabita din cauza medicamentului ce mi l-au dat ianinte sa ajung aici.

Ajungem intr-o camera unde erau mai multe aparate si un pat medical. Ma pune acolo si se duce langa o masa unde erau mai multe ustensile pe care nu le mai vazusem pana acum. Orochimaru intra si el si se aseaza pe un scaun, privind totul ca pe un film.

-De ce esti aici?, intreb stiind ca vorbesc cu el dar ma ignora si zambeste.

In schimb vine spre mine cu doua seringi, una goala iar alta cu... cine stie ce fel de medicament. Asta daca este un medicament. O aseaza pe cea plina langa mine, apoi o ia pe cea goala si o pune in dreptul venei mele, mai apoi impingand incet acul. Ii analizam fiecare miscare in parte si voiam sa vorbesc cu el dar simteam ca somnul nu ma lasa sa-mi execut propriile comenzi, ceea ce era frustrant. Scoate seringa cu sange din mana mea si o pune in buzunarul halatului, apoi o ia pe cealalta si procedeaza la fel ca prima. Doar ca de data asta am simtit o usturime cumplita  in timp ce serul se imprastia prin tot corpul. Strang din dinti, incercand sa ma abtin sa nu tip, desii asta era aproape imposibil. Spre surprinderea mea, usturimea se opreste dintr-o data, si atentia imi este atrasa de catre Kabuto care folosea un fel de chakra verde peste locul unde m-a intepat. Peste cateva secunde toata energia imi revine in corp de parca nici nu imi fusese somn acum cateva minute si ma ridic in fund vrand sa ma dau jos.

-De ce aveti nevoie de sangele meu?

Orochimaru chicoteste intr-un mod straniu.

-Doar niste teste. Nu te privesc pe tine.

-Spune-mi mai repede cu ce te pot ajuta ca sa plec de aici.

-Nici nu ai venit bine si deja vrei sa pleci? Vei mai sta o perioada aici.

-Nu, raspund simplu.

-Myuri, asculta-l pe lord.

Dintr-o data imi aduc aminte de muscatura de pe acel acoperis.

-Din cauza veninului meu trebuia sa fii mort pana acum.

El doar rade.

-La ce te fac aparatele astea de aici sa te gandesti? Inca nu ti-ai dat seama ca noi facem teste pe orice si oricine? Am facut un antidot impotriva veninului tau in ultimul moment datorita aparatelor astora si cunoatintelor necesare. Ma gandeam ca poate ai inteles si tu asta.

-Imposibil. Nu exista antidot pentru asa ceva.

-Tot nu vrei sa intelegi ca noi cu asta ne ocupam dupa cum se vede. Dar vei afla curand.

Ultima lui propozitie imi provoaca din nou fiori. Deja imi pare si mai rau ca am venit aici.

-Ce vrei sa spui?

-Tu chiar credeai ca o sa vii aici si peste un timp scurt sa pleci?, rade. Pf, copiii. Ce poti sa le ceri. Oricum, ca sa il vindeci pe lord avem nevoie de abilitatile pe care le-ai mostenit de la mama ta si cel mai probabil nici macar nu stii cum sa le folosesti, si o sa-ti ia ceva timp pana sa inveti sa le practici. Pana atunci, vei sta cuminte fara sa incerci sa evadezi sau sa incerci vreo tentiva omor, ca daca nu, vei avea de aface cu cei mai rau.

New Team I - FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum