New Team I - Finalizata

Capitolul 18

Sakura se aseaza pe jos, rezemata de trunchiul unui copac, la fel facand si ceilalti. Eu ma asez in fund in fata lor, intr-o pozitie cu picioarele incrucisate ca si cand as medita. Toti eram obositi si abia asteptam sa ajungem inapoi in Konoha. Ma gandesc daca parintii lui Naruto si ai lui Sasuke sunt cu ei, sau au plecat la fel cum au plecat ai Sakurei. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nu stiu atat de multe despre ei, decat ca unuia ii place ramenul, altul e doar linistit iar una este indragostita de celalalt. Defapt, oricum nici ei nu stiu absolut nimic despre mine si nici nu cred ca vor afla foarte multe prea curand. Nici macar nu stiu cat voi mai sta aici, sau daca voi mai pleca vreodata. De la matusa mea nu am mai primit nici macar un semn, iar singurul mod de a afla daca mai este in viata sau nu este sa ii dau o scrisoare, iar asta ar dura numai trei zile sa o primeasca, dar o sa fac tot ce pot.

-M-am plictisit, se plange Naruto.

-Toti ne-am plictisit.

-Myuri, tu de unde spuneai ca vii?, intreaba curios Sasuke.

-De ce ma intrebi? Nu raspunde si oftez. Sunt din Nakadori. Nu cred ca ai auzit de satul asta.

-Ai spus ca ma inveti tehnica aia!, intervine si Naruto.

-Nu te voi invata acum.

-Dar cand?

Deja devenea enervant.

-Si de ce ai venit aici?

Sasuke devinea curios dintr-o data si imi cam displacea.

-Nu cred ca iti trebuiesc informatii despre mine.

Ranjeste ciudat si rade. Naruto si Sakura aveau o privire ingrijorata si erau incordati, iar atmosfera devean din ce in ce mai tensionata.

-Sasuke-kun? Esti bine?

-Da, sunt. Myuri, nu vrei sa mergem la o plimbare?

-Sasuke!!, tipa Naruto. Nu e vremea sa flirtezi acum!

El se ridica si imi intinde mana. Ma ridic fara sa il bag in seama si o iau inainte. Tuseste fals pentru a atrage atentia si ma intorc, apoi imi face semn sa mergem printre copaci. Ceva s-a intamplat. Sasuke nu s-ar comporta asa. Cat era cu spatele la mine, scot un kunai din buzunar si il tin la spate. O sa fie riscant ceea ce o sa fac dar nu am de ales.

-Myuri. Parintii tai ai avut inspiratie.

Ingustez ochii si ma uit putin furioasa catre el. Eram incordata dar incercam sa ma calmez, ca sa nu cumva sa se lase cu prea mult sange.

-Ce vrei defapt?

-Nimic, spune indiferent. Vreau doar sa aflam informatii unul despre celalalt, avand in vedere ca suntem colegi de echipa, nu?

Isi intoarce capul spre mine in timp ce tinea directia in fata si ranjea. Observ insa un detaliu ciudat la el. Ochii. Aveau o linie dreapta in mijloc, iar de la negru inchis au ajuns la un verde putin deschis.

-Parintii mei m-au trimis aici cu speranta de a invata ce este un ninja responsabil, spun facandu-i jocul.

-Dar din cate am observat, esti destul de matura si te descurci in toate. Sa nu mai spun ca esti mai puternica decat mine.

Sakura si Naruto vin si ei dupa noi cu viteza.

-Stati! Takuma trebuie sa vina, de ce ati plecat?

Sasuke se opreste si se intoarce cu fata la cei doi. Eu insa,  ma opresc abia cand ajung in spatele lui si profit de ocazie. Iau repede kunaiul si i-l infing undeva in spate. Sakura a scos un tipat ascutit, apoi el a disparut lasand in urma un bustean.

-Sasuke?, respira greu Sakura.

-Nu este Sasuke, ii anunt.

-Cine ar putea fii atunci?

Ma uit prin jur dar disparuse, iar asta nu era decat un semn de alarma. In schimb, vedem o persoana cu piele alba si niste vene ciudate pe fata, fiind cu o sabie in mana la o distanta mica de noi. Avea ochii pe care-i vazusem si mai devreme, iar parul lui era de un alb pur si lung. Naruto strange din dinti si tremura din cauza nervilor.

-Unde este?

-Nu pot intelege de ce lordul din Konoha a trimis niste copilasi ca voi sa apere pe cineva, care oricum n-are nevoie de protectie.