New Team I - Finalizata

Capitolul 45

Vine rapid spre mine si ma trage intr-o imbratisare stransa, la fel si pe mama formand o ultima imbratisare de familie.
Ochii imi erau fierbinti si din ei cadeau lacrimi fara ca macar sa le simt.
Imi atrag atentia cei doi copii, care se uitau amandoi cu niste ochi mari. Dar ceva era ciudat, aveau ochii ca ai mei si ai lui Yashiro. Unul albastru si unul gri.
Mama si tata isi arunca priviri unuia altuia iar asta devine si mai ciudat decat este.

-Sunt fratii tai.

Raspunsul la intrebarea pe care nici macar n-am pus-o, imi provoaca mii de fiori.

-Cand a venit bunicul tau sa te ia, mama ta a aflat de la matusa Sayuri ca urma sa mai aveti doi fratiori. Gemeni.

-Urma sa va spunem urmatoarea zi dupa acel calvar.

Tata face ochii mari ca si cand si-a adus aminte de ceva.

-Unde e Yashiro?

-Nu e aici, spun cu greu din cauza socului in care eram inca de cand m-am trezit aici.

Mama ofteaza.

-Vrem sa stii ca nu el a facut asta-

-Stiu. Mi-a povestit.

Le analizam bine si le memoram fetele, fiind ultima data cand aveam sa le vad. Observ ca aveau aceleasi haine, ca atunci cand au fost omorati, ce aveau acea ruptura unde fusesera injunghiati.
Lacrimile curg de doua ori mai rau acum, dar nici macar nu voiam sa plang. Eram atat de fericita.

-Va iubesc, spun aproape in soapta.

-Si noi te iubim. Sa ii spui si lui Yashiro asta.

Totul era atat de frumos pana cand imaginea cu ei a inceput sa se distorsioneze si deveneau din ce in ce mai neclari.
Ma trezesc brusc si inspir profund. Aproape cad pe spate dar Orochimaru ma prinde la timp. Pe obraji simteam aceleasi lacrimi si ochii ma usturau la fel de mult. Abia ce relizez ca il strangeam si pe el de haina si cand ii dau drumul pumnul meu incepe sa se relaxeze.
El ma ajuta sa ma pun pe picioarele mele si oftez zgomotos. Imi opresc plansul si imi sterg lacrimile.
Ma intorc si il observ pe Orochimaru cum isi da jos fata ce o acoperea pe cea naturala si redevine ca inainte. Bandajele le lasa pe jos si pleaca.
Acest psihopat m-a ajutat sa-mi revad parintii.
Alerg putin pana cand ajung langa el si pastrez ritmul acestuia de mers.

-Mersi.

Doar se intoarce putin cu privirea dar nu spune nimic. Pe o usa intra si Kabuto in sala asta, aruncandu-mi priviri urate.

-Orochimaru-sama, am primit informatiile ce le voiai despre echipele ANBU.

Ii da un plic pe care il ia si il deschide cu grija. De acolo scoate mai multe foi deodata si se uita peste ele, apoi le baga inapoi.

-Ma voi uita mai atent peste ele mai tarziu. Acum vreau sa faci pregatirile, plecam de aici.

Fac o privire ciudata.

-Cum adica plecam?

-Adica ne miscam picioarele si mergem in alta parte.

Imi dau ochii peste cap. Atat de imatur este Kabuto uneori.
Ce voia sa spuna Orochimaru prin aia? Unde vrea sa plecam? Dar in orice caz, daca vor sa plecam de aici, asta inseamna ca o sa mergem pe sus, pe afara, ceea ce rezulta ca voi evada cu usurinta, sau cel putin asta sper. Desii Kabuto cred ca o sa se gandeasca la toate metodele  pentru a impiedica plecarea mea.

*Yashiro*

Au trecut cateva zile iar cei trei sunt liberi acum. Mai avem putin deja si ajungem in satul sunetului. Eu si matusa purtam niste robe care ne acopereau cat corpul cat si capetele. In urma cu cativa ani Nakadori si orasul sunetului au facut niste afaceri care nu au picat prea bine, deci nu suntem prea bine primiti aici. Naruto bineinteles ca o ia inainte, dar Sakura tipa la el sa se potoleasca.

-Asa era si Myuri la 13 ani. Alerga de colo-colo si era foarte energica si nerabdatoare, nu putea sa stea intr-un singur loc, rade matusa.

-Stiu. Inca imi aduc aminte, oftez.

-Dupa ce ai plecat tu si dupa ce Ayame si Hayato au murit, personalitatea ei s-a schimbat. A devenit rece. Mereu spunea ca vrea sa te omoare si se antrena zi de zi pentru asta. Am vrut de multe ori sa-i spun adevarata poveste, dar problema era ca Orochimaru i-a sters o parte din memorie si putea sa inceapa sa puna tot felul de intrebari despre acea lupta si nu voiam sa trezesc amintiri.