New Team I - Finalizata

Capitolul 32

Zambesc si mai mult de fericire si incep sa plang. Sayuri rade si ma ia in brate.Cateva ciocanituri se aud de afara.

-Intra.

Pe usa intra un servitor care parea ingrijorat.

-E aici.

Capul incepe sa ma doara si ameteala pune stapanire pe mine din ce in ce mai mult. Ma uit la Sayuri care era la fel de speriata ca si mine.

-Fii tare. O sa trecem si peste asta impreuna.

Ajungem si noi in fata castelului, unde era tata cu cativa ninja in jurul lui. Saninii erau si ei aici, la fel si sotul lui Sayuri si Hayato. Merg langa el si il iau strans de mana.

-Ei sunt in camera?

-Da. Si ar trebui sa mergi si tu acolo.

-Ti-am spus ca ma voi lupta pana la moarte pentru copiii mei.

-Ayame, imi porti copilul in pantece, nu te poti lupta. Du-te in camera si ai grija de Myuri si Yashiro.

-Parca anuntasesi atacul peste cateva zile, tipa Sayuri, ceea ce ne face pe amandoi sa ne reconcentram spre lupta ce urma sa fie.

-M-am razgandit, spune tata cu o calmitate destul de mare si nepasatoare. Unde e fata?

-In siguranta, departe de tine.

Le face semn catorva ninja apoi pleaca. Hayato face deasemenea semne unor garzi care merg dupa acei ninja in diferite parti.

-Nu ar fii mai bine daca voi mi-ati da fata, eu ma voi retrage ca si cand nimic nu s-a intamplat si toata lumea e fericita?

-Vorbesti de parca este un obiect pe care-l poti da!, tip cat de tare am putut si incep sa plang. E copilul meu si nu ai dreptul sa il atingi!!

-O fac pentru binele ei. O s-o antrenez si o sa devina mai buna.

-O faci pentru afacerile tale, nu pentru binele ei!! Intotdeauna te-ai gandit doar la tine, nu si la altcineva si vrei sa o antrenezi doar ca sa iti apere tie spatele!

Hayato ma tinea destul de strans si se abtinea destul de tare sa nu il atace direct. Toti de aici erau incordati, iar tensiunea era destul de mare. Niste tipete se aud brusc si cateva umbre se vad la fereastra camerei lui Myuri. Hayato ma tinea strans sa nu cumva sa cad atunci cand vad si aud cele intamplate.

-Myuri!!, tip si incep sa alerg dintr-o data spre intrarea castelului, dar fara sa realizez cand, simt in piciorul meu ceva tare ce ma intepa si durea.

Ma uit in spate si observ cu usurinta sageata ce imi era infipta in piciorul drept. Cad pe alee si cateva sunete socate se aud din spatele meu. Hayato incepe sa tipe foarte tare si il vad cu coada ochiului cum alearga spre el. Lupta se pare ca incepe. Orochimaru vine la mine si incearca sa ma ridice.

-Du-te la Myuri. Sigur a trimis ninja dupa ea, eu ma descurc.

El doar aproba din cap si pleaca.

~Myuri~

Iau vaza de pe masa si i-o arunc in cap. Cade lat pe jos, probabil mort. Imi retrag coltii si incep sa alerg cautandu-l pe Yashiro.

-Yashiro!!

Aproape nimeni nu mai era in castel, decat cateva cadavre pe jos. Sunt atat de speriata, nu inteleg unde a disparut toata lumea. Incep sa plang din nou, incercand sa-i gasesc mai repede pe mama, tata si Yashiro.

-Mama! Tata! Unde sunteti..

Ma plimb pe holurile din castel si nu dau nici macar peste o singura vietate. Cineva ma prinde de umeri si speriata incerc sa il lovesc dar nu reusesc. Cand ma uit mai bine, era unul dun saninii despre care vorbeau parintii mei.

-Unde sunt parintii mei?

-Se lupta cu bunicul tau.

-De ce? Ce se intampla?

-Nu avem timp de povesti.

Ma ia in brate si incepe sa alerge cu mine prin toate holurile de aici, pana ajungem al iesirea din spate. Ma pune pe jos, dar nu-mi da drumul la mana si incepem sa alergam spre padure. Voiam sa ma smucesc din mana lui care imi strangea incheietura foarte tare, dar nu reuseam nici macar sa il gadil.

-Lasa-ma!!, tip printre lacrimi. Vreau sa merg al mama si la tata!!

-Termina!, tipa.

In fata naostra apare un ninja si il ataca brusc pe acel barbat. Cade pe jos si mie imi da drumul la mana. Profit de ocazie si fug, chiar daca tipetele lui se auzeau in urma mea.
Ajung in fata castelului si observ destul de usor cum toti sunt extenuati si plini de sange. Imi atrage atentia Yashiro care avea o sabie in mana. Merge amenintator spre mama si indreapta varful spre ea. Ce face?