Capitolul 23 - Kacey

6.7K 819 92
                                    

—  Mami, mami, Bevely volbește!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

—  Mami, mami, Bevely volbește!

Un copil cu părul bălai îşi petrece cele mai minunate clipe din viaţă în braţele unei adolescente, care o ţine cu putere lângă ea.

Fetiţa are ochii migdalaţi şi îşi priveşte veselă mama, dar ceva o opreşte să se ducă spre ea. Fata ce o ţine în braţe. Sora ei mai mare. Fetiţa se uită mirată la sora ei, fiind prima dată când nu o lasă să facă ceva, apoi începe să se zbată. Nu ştie că sora ei o protejează de furtună. Cea mai periculoasă furtună. Aceea pe care nu o vede. Dar tânăra o vede. La fel şi iubitul ei, care se trage mai aproape de cele două.

—  Ce Dumnezeu se întâmplă aici?

Un strigăt puternic, plin de ură, răsună în toată încăperea, însoţit de un ecou înfricoşător.

—  De ce nu ai răspuns la telefon o săptămână întreagă?

Vocea răsună în continuare la fel de puternic, iar fetiţa încetează să se mai zbată. Fetiţa nu mai vrea să se mai zbată. Pentru că fetiţa voia să fugă la mama ei. Iar în acest moment, îi este teamă să se apropie de mama ei.

Nimic nu mai contează din ce se întâmplă în jur. Fetiţa nu îşi dă seama ce se întâmplă. Tot vrea să fugă la mama ei, dar ca să o ia în braţe şi să-i spună că atâta timp cât ele sunt împreună, lumea va fi din nou roz. Nu știe că nimic legat de ea și de mama ei nu va mai fi roz. Nici că niciodată nu au fost roz. Au fost negre, dar frumos aranjate ca ea să nu știe asta.

Însă ceva o opreşte. În ultima clipă. Acea privire. Mama ei se uită cu ură la adolescenta ce o ţine în braţe, iar fetiţa vede acea privire. Și nu înțelege cum poate vedea așa ceva la ființa pe care o iubește cel mai mult pe acest pământ.

Băiatul o ia în braţe pe fetiţă şi duce de acolo, fără să o lase să se mai uite încă o dată la femeia cea rea.

Asta a fost ultima dată când fetiţa şi-a văzut mama.

Aşa s-a uitat ultima dată mama la fetiţa ei.

Iar fetiţa s-a speriat de mama ei în acea zi. Şi chiar dacă nu ştie, nu va uita niciodată acea privire plină de ură.

Fetiţa aceea eram eu. Şi ştiam că mama mă ura pentru că greşisem.

Fetiţa aceea eram eu.

Fetiţa aceea eram eu.

Fetiț...

—  Kacey!

Clipesc de câteva ori şi îl văd pe Kael, care stă aplecat peste mine. Chipul îi este atât de aproape încât dacă aş vrea să-l sărut, nu ar trebui să depun prea mult efort. Respiraţia lui mi se izbeşte de buze şi ochii săi îngrijoraţi îmi cercetează chipul. Vreau să-l dau de pe mine. Să-i spun că sunt bine.

Nouă mii de clipeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum