Nouă mii de clipe

Capitolul 44 - Kael

În seara zilei de 4 octombrie, Fata Morgana a murit.

Un atacator necunoscut a intrat prin efracție în casa faimoasei gimnaste, cu câteva minute înainte ca aceasta să ajungă acasă de la atranamentele pentru primul turneu național. O oră mai târziu, luxoasa vilă a fost înconjurată de echipaje de poliție și o echipă de medici, grăbiți în acordarea primului ajutor tinerei. În urma primelor informații, medicii sunt rezervați în privința șanselor de supraviețuire ale fetei de numai paisprezece ani. A suferit numeroase traumatisme craniene și coaste rupte, cât și sângerări interne.

„Ceea ce i s-a întâmplat a fost oribil. Nu am văzut în viața mea atâta bestialitate asupra unui copil." a declarat șeriful Kolgras, ajuns imediat la locul faptei.

Așteptăm declarații din partea tatălui fetei, celebrul avocat. Nu se știe în prezent nimic despre mama fetei.

Dacă până acum polițiștii mergeau pe varianta unui jaf terminat tragic, acum iau în calcul și o posibilă răzbunare îndreptată spre avocatul care a băgat în închisoare zeci de infractori. Purtătorul de cuvânt al poliției a declarat că loviturile sunt mult prea violente pentru a fi vorba doar de „locul nepotrivit la monentul nepotrivit".

După aproape două ore de căutări pe internet, am ajuns la o singură concluzie: oricine ar fi făcut-o, Jackson s-a străduit mult să nu se scurgă informația în presă. Și nu pot înțelege cum un om care a reușit să ascundă atâtea lucruri de presă nu poate băga în închisoare un adolescent handicapat. Oricui fiu ar fi.

Mă simt prost că îi investighez astfel familia, dar nu mă pot abține. Nu am fost niciodată curios, dar ce s-a întâmplat atunci a zguduit practic orașul. Cum se face că iubita mea nu știe nimic?

Iubita mea.

Cuvintele acestea mă fac să zâmbesc scurt și să îmi scutur capul timid, chiar dacă sunt singur în cameră.

Telefonul îmi vibrează în mâini și văd că am un mesaj de la Kacey.

Hei, străine

Zâmbesc din nou. Am rugat-o să îmi scrie când pleacă de la Cole. Aș minți să zic că nu am fost puțin stresat.

...doar puțin. Jur.

Hei, frumoaso.

După câteva secunde telefonul îmi sună, iar eu accept imediat apelul. Eu, care urăsc să vorbesc la telefon. Ce face dragostea din om.

— Cum a fost?

Oare cât de disperat am sunat punând întrebarea asta? Cred că am fost mai stresat decât sunt dispus să admit.

— Foarte bine. A acceptat.

Eram sigur că o să accepte. Nu știu dacă o face doar din bunătatea inimii sau o face pentru Kacey, dar știam că o să zică da. Mi-ar fi mult mai ușor dacă aș putea să îmi dau seama care îi sunt intențiile. Dar nu-l cunosc. Și nu pot.

— Ce faci diseară? o întreb brusc, vrând să îmi iau gândul de la ea și Cole. Așa că schimb subiectul.

— Nu am niciun plan. De ce, ai tu vreunul?

— Ce zici să te iau la șapte?

Mă întreb dacă îmi poate simți zâmbetul prin telefon.

— Te aștept.

De atât am avut nevoie.