81. Rollatini

161 12 1
                                    

E

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

E

Oh, era bun. Știam jocul, mai bine ca mine. Părea că el era maestrul seducție, privirea intensă rămânând fixată pe mine constant. Ochii săi îi căutam pe ai de fiecare dată când noapte cerea acest lucru și deși mă așteptasem să spună că era momentul să plecăm, Harry mi-a dovedit din nou că nu trebuie să accelerez o situație. Starea în care eram, frustrarea maximă provocat de atingeri inițial inocente, care s-au transformat în palme lungi, în priviri cunoscătoare și promisiuni accelerate de o dorință adâncă din interiorul nostru. Liam și Niall, deși parte în discuțiile noastre erau acum spectatori ai intensității conexiunii noastre, neobservând modul în care jocul pe care îl căutasem astăzi se transformase în altceva. Nu mai eram la fel, totul era diferit.

Acesta nu era un joc, era o vânătoare. Iar eu eram prada.

Întunericul din privirea sa era excitant, Harry remarcând întreaga noapte modul în care mă foiam pe scaun, încercând să ascund extazul pe care îl resimțeam. Eram nerăbdătoare iar el știa asta. De aceea profita, antamând durerea provocată de lipsa atingerilor sale. Ochii săi îi trădau intențiile totuși iar eu eram pregătită. Mă observa, mă căuta și aștepta. Nici atunci când mi-am dus la buze al nu știu câtelea cocktail, nu a schițat nimic, a continuat să mă privească, întorcându-se apoi nonșalant spre Liam, răspunzându-i întrebării. Dacă era frustrat, nu se vedea, și deși de aici nu puteam să-mi dau seama cu exactitate, eram convinsă că era tare. Fiind obligată să mă înghesuit între Liam și Niall, Harry și-a petrecut majoritatea timpului în dreptului lui Liam, aruncându-mi de la distanță priviri lungi și trecând uneori pe lângă mine, atingându-mi umerii, gâtul și brațele. Contactul era mereu scurt, căutându-și scuze să fie aproape de mine dar după ceva timp, l-am zărit așezat, nemișcat. Știam că excitația sa era citibilă în privire, speram ca cei doi bărbați care ne distrau să nu-și fi dat seama de acest lucru.

Seara aceasta era menită destinderii, desfrâului și odată ce orele s-au scurs iar conversația s-a potolit fără întreruperi, am știut că astăzi nu era ziua răzbunării. Nu pentru Luca oricum. Harry și Liam discutaseră această posibilitate, mai ales după ce fuseseră informați că Luca a fost zărit undeva în zona Allentown ceea ce însemna într-adevăr un singur lucru. Luca venea în New York.

Dar seara aceasta nu va fi momentul în care își va face simțită prezența, iar Harry era convins că odată ce va păși în oraș, îi va fi mult mai greu să stea nevăzut. Oamenii lui, la care se adaugă oamenii lui Liam și Niall erau peste tot. În același timp, Harry recursese la ceva ce nu credeam că o să văd vreodată- îl sunase pe tata. Iar el trimise santinele care să protejeze în eventualitatea unui atac. Poliția din oraș fusese anunțată, motiv pentru care toată lumea îl căuta pe fratele Castellano căzut în dizgrație.

"Nu. Cred că ajunge pentru astăzi, prietene. Nora e obosită, ar trebui să plecăm oricum." Vocea lui Harry m-a tras din gânduri, ridicându-mi privirea și observându-i pe cei doi bărbați discutând vocal, amândoi aruncându-mi o scurtă privire.

The billionaire's wife ///HSUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum