The billionaire's wife ///HS

89. Contorno

E

Nu am crezut niciodată că puteam să fiu în controlul complet al vieții mele. Mai ales după ce l-am născut pe Malakai. Umbrele trecutului mi-au fost mereu aproape, deși am încercat în permanență să le evit. Știam că presiunea de pe umerii mei, presiune constantă și uneori dureroasă, pornea și din faptul că am ales să îmi văd de drum singură. Că i-am furat alegerea fiului meu de a înțelege cine este, și totodată i-am negat lui Harry 5 ani în care acesta ar fi putut fi parte din viața lui Mal. Dar știam în aceiași măsură că o mare parte din frustrarea mea, din neputința mea se datora familiei Castellano. În special lui Aiden care mi-a provocat traume pe care le voi purta cu mine atât cât voi trăi și lui Luca, fratele care a trădat tot ce a însemnat familia italiană.  Pentru mult timp am crezut că fostul meu soț era cel mai pericolos bărbat din lume, dar odată ce am ajuns să-i înțeleg obsesia fratelui său, am realizat că toți membrii familiei Castellano sunt sociopați. 

Nu am vrut să îmi mai pun vreodată întrebarea ce s-ar întâmpla dacă ml-aș revedea pe Aiden, iar acum că era în fața mea, întreaga noastrp relație mi-a trecut prin minte. De la amintirile frumoase care au ajuns să fie transformate în traume peste care încă lucrez să trec peste, totul revenise ca un cumul de senzații, iar eu nu știam cum ar trebui să reacționez. Pentru un bărbat milionar, arată înfricoșător de rău. Nu l-am mai văzut din momentul în care am decis să divorțăm, imedat după internarea sa în spital. Deși îi eram recunoscătoare că m-a salvat de fratele său, dacă nu era el, probabil că nu m-aș fi aflat acum aici, într-o situație similară. 

Părul său era mult prea crescut, iar barba pe care o îndrăgeam era acum total neîngrijită. Ochii săi albaștri erau lipsiți de vreo emoție, aburiți. Părea drogat într-un mod înfricoșător, ca un dependent care a ajuns să se obișnuiască cu substanțele pe care le consuma. Singura urmă din bărbatul de odinioară venea sub forma staturii impunătoare și costumului limpede, dar eram convinsă că nu a făcut nimic să arate așa. Puteam observa, în ciuda a ce încerca să ascundă costumul, că Aiden slăbise considerabil, într-un mod bolnăvicios.

"Nora. Arăți magnific." Vocea penetrantă a fostului meu soț m-a făcut să tresar, ieșind din transa în care intrasem odată ce acesta a intrat în barul în care mă aflam. 

În ciuda a ceea ce simțisem odată pentru el, atât lucruri bune cât și rele, eram convinsă acum că nu mai era nimic între noi. Nu mai simțeam nimic pentru el și deși o parte din mine avea impresia că este necesar să îl compătimesc în acest moment, lucrurile erau mult prea complicate pentru a face asta.

"Aș vrea să spun același lucru și de despre tine. Aiden, ce s-a întâmplat cu tine?" Îi răspund, încuvințându-i să se așeze lângă mine. 

Deși barul era complet gol datorită orei târzii, fiind mijlocul săptămânii, nu mă simțeam singură deloc. Poate acest aspect se datora și faptului că eram pusă la punct cu planul lui Harry. 

"Au fost câțiva ani puțin mai dificili. Sunt conștient de acest aspect."

Un pufăit exasperat mi-a părăsit gâtlejul, oftând adânc. Așteparea era cea mai grea. Mai ales în acest moment. 

"Hei. Știu că nu este momentul, mai ales având în vedere situația. Dar chiar îmi pare rău. Pentru tot.  Nu am fost un soț bun și acum realizez că  am pierdut cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla vreodată. Nu te-am prețuit cum trebuia."

"Aiden, te rog. Nu aici și nu acum. Nu vreau să reiau aceiași discuție." Îi spun eu, încercând pe cât posibil să mi controlez respirația. 

Ochii mei se învârteau în jurul meu, sperând că Luca va prinde momeala cât mai repede și va intra în bar. Nu îmi doream să îmi mai petrec niciun moment cu Aiden.